Nicio relație nu se termină cu bine!
Câtă vreme există oameni care cred în iubirea veșnică, nu ai cum să asociezi finalul cu ideea de bine. Sub nicio formă.
În condițiile astea, ‘dragostea vieții mele’ sună mai degrabă a regret, a amintire și mai puțin a prezent. Continue reading
Ieri am scris despre singurătate și fericire! Foarte puțini au fost cei care au fost de acord cu ideea că o persoană singură-adică o persoană care nu are o relație de cuplu-poate fi fericită!
Iar asta mă duce cu gândul la două lucruri: 1. raportarea la fericire prin relația romantică și 2. frica cumplită de abandon!
Unde se ajunge?
Continue reading
Da, există și divorțuri de succes! Chiar dacă risc mult când spun asta.
De ce risc? Pentru că noi, românii, nu avem o cultură a cuplului, așa că nu putem vorbi nici despre o cultură a divorțului.
Încă mai suntem tributari ideii potrivit căreia iubirea are valoare doar dacă cei doi rămân împreună până la adânci bătrâneți.
Continue reading
Soție, gospodină, mamă… femeie!
Cam astea ar fi rolurile ideale atribuite femeii în ultimele sute de ani.
Rolul de curvă a venit de curând. Înainte, soția nu era obligată să-i ‘furnizeze’ bărbatului sex și plăcere (de zona asta se ocupau alte femei), ci doar urmași. Acum, de când ‘iubirea’ a apărut în construcția căsătoriei, a apărut și rolul de ‘curvă în pat’. Sau, în formă mai periată, de ‘amantă’. Continue reading
‘De ce nu faci și tu un copil? Să aibă cine să te îngrijească la bătrânețe?’
Am auzit genul ăsta de abordare în diverse forme, de la diverse femei, mai mult sau mai puțin educate.
Niciodată n-am înțeles ‘logica’! Ăsta să fie motivul pentru care facem copii? Pentru că la un moment dat vom avea nevoie de infirmieri?
Continue reading
‘Nu mai vreau doar sex. Cred că sunt gata să mă iau la trântă cu o relație. Să las de la mine din nou, să îi suport tabieturile și nebuniile. Ce mă sfătuiești să fac?’, mi-a scris ieri o doamnă.
– În primul rând, pui mâna și îți schimbi abordarea! Dacă o păstrezi pe asta, mai bine rămâi singură, i-am răspuns eu.
‘Cum adică să-mi schimb abordarea? Crezi că greșesc cu ceva?’, a replicat ușor contrariată. Continue reading
Victoria are o poveste ieșită din tipare. A divorțat acum 25 de ani, însă a continuat să locuiască în aceeași casă cu fostul soț.
Pur și simplu nu a avut încotro, însă a trasat niște reguli foarte clare, reguli de la care nu s-a abătut nicio secundă.
Asta nu înseamnă că nu a mai avut relații, însă nu a venit niciodată acasă cu vreun alt bărbat.
Continue reading
Fericirea se învață! Ca și nefericirea! Ia gândiți-vă: atunci când suferi, începi de undeva, nu?
Există un moment 0, un moment în care începi programarea suferinței. Ce se întâmplă după aia? Se construiește un obicei!
Un obicei care constă în: victimizare, gânduri prăpăstioase, lipsă de perspectivă etc…
Și în cazul fericrii se întâmplă la fel, numai că lucrurile sunt pe plus.
Continue reading
‘Nu pot să fac sex la prima întâlnire’, ‘nu fac sex, ci doar dragoste’, ‘ar fi bine ca sexul să fie în cadrul unei relații’ etc…
Aud destul de des genul ăsta de abordare, o abordare programată, cu finalitate prestabilită, o abordare plină de condiționări, de ‘așa trebuie să fie’.
Sincer, mi se pare bizar!
Continue reading
Poți să trăiești o zi fără să te plângi de ceva? De orice! De trafic, de vreme, de instituții, de politicieni, de corupție, de țară, de oameni, de partener etc… Poți?
Acum câteva zile am lansat întrebarea asta, atât pe pagina de Facebook, cât și în Atelierul de idei.
Răspunsurile mi s-au părut interesante. Continue reading