De cativa ani se vorbeste foarte mult despre trauma!
Prea mult, daca ma intrebati pe mine.
Aproape orice a devenit o trauma, aproape oricine are macar o trauma.
Uneori chiar am senzatia ca daca nu ai o trauma, nu existi!
Sper sa nu ajungem sa spunem: daca n-ai o trauma, incearca sa-ti cumperi una!
Sa nu ma intelegeti gresit, nu am de gand sa minimizez impactul pe care il au evenimentele traumatice in viata oamenilor.
Nici vorba!
Evenimente precum: calamitati sau dezastre naturale, abuzuri conjugale repetate, viol, crima (sa asisti la asta), razboi, terorism etc pot lasa urme adanci in viata oricarui om.
Asta nu inseamna sa facem din trauma o carte de vizita, sau o scuza perfecta pentru lucruri, de cele mai multe firesti, care se intampla in relatii.
Sa explic ce inseamna acest ‘firesc’.
In orice relatie intalnim adesea trei procese mari si late: conectare, deconectare si reparare!
In procesul de conectare, totul e frumos.
Pare ca nimeni nu are traume din copilarie, nu?
De ce sa ai?
Lucrurile merg bine, partenerul/a pare ca te intelege si iti ofera tot ceea ce ai nevoie, zambiti, calatoriti, gatiti impreuna, faceti sex… deci se poate!
Ei bine, traumele incep sa apar imediat ce intervine deconectarea!
Si aceasta apare din tot felul de motive: probleme financiare, probleme de sanatate, situatii grele la munca, prioritizarea indelungata a altor activitati in detrimentul relatiei, aparitia copiilor – cu sarcinile aferente etc…
Fix atunci, el incepe ”sa fie rece”, ”sa semene cu tata”, sa fie ”agresor”, ”narcisist” sau, mai rau ”psihopat”. Acelasi el care… nu fusese! Valabil si invers, cu amendamentul ca nu am intalnit barbati care sa puna diagnostice 
Ei bine, ca barbat care face parte din generatia X, deci am fost crescut si cu ”cureaua” (nu in exces, slava cerului) si cu comparatii, as spune ca pot gasi cateva evenimente traumatice in viata mea.
Insa, as spune, in acelasi timp, ca sportul de performanta m-a ajutat sa privesc putin diferit lucrurile si viata.
De aceea, cel putin in ultimii 15-20 de ani, m-am tot intrebat: cine sunt eu, dincolo de posibilele traume si la ce m-ar ajuta daca le-as tot tine prezente in viata mea?
Sa analizam putin!
Trauma este o drama, da?
Evident! Sper ca suntem de acord.
Care sunt cele 3 roluri din triunghiul dramatic?
Victima – agresor – salvator!
Daca eu sunt posesor de traume si tot vorbesc despre ele, inseamna ca:
1. Nu imi exercit rolul de adult – deci de persoana care nu gandeste in alb-negru, ci nuantat si are abilitati de adaptare si rezolvare de problemele.
2. Ca traumele astea imi aduc niste avantaje
Este posibil ca pana la un moment dat sa ma fi ajutat sa supravietuiesc, insa azi? Ce rol mai au ele?
Atunci cand spun ca am o trauma din copilarie, din ce rol dramatic spun?
In niciun caz din cel de salvator!
Raman doar doua, nu-i asa?
Cel de victima – cel mai des intalnit si cel de abuzator (cel mai des exprimat in relatii).
Atunci cand sunt victima, ma simt imputernicit/a sa cer lucruri, deci celalalt va trebui sa ma salveze, altfel… va fi crancen pedepsit/a!
Cine va fi abuzatorul?
Si tu si el!
Am intalnit aceasta plimbare prin triunghiul dramatic la toate persoanele care se prezinta in rolul de victima la terapie!
Se rezolva ceva? Nu!
Din pacate, se produc si mai multe probleme!
Iar noi, terapeutii, trebuie sa fim extrem de atenti pentru a nu ceda/ raspunde invitatiei de a participa la drama clientilor.
De ce? Pentru ca in prima faza suntem invitati sa fim salvatori – si nu asta este treaba noastra.
Ei bine, la prima ”scapare”, vom ocupa imediat rolul de abuzator, iar procesul terapeutic va fi viciat.
Drept urmare, haideti sa invatam sa ne privim vietile din rol de observator, astfel incat sa vedem in ce rol suntem si cum participam la propriile: ganduri, emotii, comportamente si actiuni.
Abia dupa ce vom invata sa raspundem la intrebarea: cine sunt eu in afara traumelor mele?, vom reusi cu adevarat sa ne indreptam spre functionarea adulta si sanatoasa, adica vom fi deschisi spre a dezvolta abilitati de adaptare la nou si de rezolvare de probleme.
Altfel, totul va fi o drama, cu multe, tot mai multe probleme si cu multi, tot mai multi spectatori!
