In fiecare an, pe 8 martie, femeile merg la tot felul de spectacole de striptease – la Sala Palatului sau in cluburi mai mici.
Chiraiala ca acolo nu ai sa vezi.
Oare si la barbati se intampla la fel? Eu cred ca nu.
In fiecare an, pe 8 martie, femeile merg la tot felul de spectacole de striptease – la Sala Palatului sau in cluburi mai mici.
Chiraiala ca acolo nu ai sa vezi.
Oare si la barbati se intampla la fel? Eu cred ca nu.
Primava incepe in ochii femeilor. Ele sunt cele care ii spun naturii ca este momentul sa explodeze intr-o betie de culori.
Saptamana 1 – 8 martie este saptamana femeilor. Primavara incepe cu ele.
Ce poate fi mai frumos? Cum poate fi asta un chin?
Zilele trecute, in timp ce ma indreptam spre casa, am asistat la o discutie care m-a scos din sarite.
O tanara de vreo 25-26 de ani vorbea cu o alta fata si o punea la curent cu ultimele detalii legate de nuntat ei.
La finalul conversatiei, imi venea sa-i cer numarul de telefon al viitorului sot, apoi sa-l sun si sa-i spun – ‘fugi cat te tin picioarele’!
Iubirea costa! Iubirea trebuie sa coste. Iubirea nu are voie sa fie simbolica.
Iubirea costa pentru daca ar fi moca nu ar avea valoare.
Iubirea simbolica este plictisitoare. Ce iubire e aia fara dovezi certe si pretioase?
De ce muncim 8 ore pe zi? De ce plecam dimineata de acasa si ajungem pe intuneric acasa, ratand complet intreaga zi?
Cred ca sunt intrebari pe care si le pun multi dintre noi.
Ei bine, psihologii au gasit reteta fericirii pentru oamenii muncii – doar doua ore petrecute la birou pe zi!
Oamenii judeca, eticheteaza, pun stampile, isi manifesta ego-ul nemasurat, fara sa realizeze cat de inutile sunt comentariile lor.
Trupul uman este o tinta serioasa pentru comentatori.
Oare cat e voie sa expui si mai ales de ce?
Ne uitam cu nostalgie la bunici si admiram fara retineri puterea lor de a trai o viata impreuna.
Ei sunt dinozaurii, sunt cei care au reusit – in multe cazuri – sa iubeasca o singura femeie toata viata.
In luna noiembrie scriam textul – Tu la ce ora iubesti?
Scriam ca din cauza sistemului corporate indus de societatea de consum, sunt incapabil sa ofer iubire inainte de ora 21.30.
Intr-un fel, simteam ca iubirea se va transforma intr-un angajament part-time.
Zilele trecute am luat o inghititura zdravana de amor adolescentin. Fiind la un party intr-un apartament de hotel, am avut ocazia sa stau nitel de vorba cu o tanara faptura, ce masura doar 18 primaveri.
Genul de tanara care va ara multe inimi in anii ce vor urma. Tanara, in mod firesc, usor indragostita de un tinerel. Am intrebat-o – ‘ei, cum e’?
Mi-a raspuns jenata – ‘E bine. Mi-a zis ca ma iubeste! Eram in pat, cu lumina stinsa’
‘Iubim mai mult dragostea decat partenerul’ – este o idee pe care am gasit-o in cartea ‘Dragostea – gene egoiste, chimie sau romantism’ – scrisa de Richard David Precht.
El pleaca de la ideea – reala de altfel – ca dragostea romantica a fost mai putin un fenomen al lumii reale si mai degraba o fantezie literara.
O fantezie care s-a vandut insa foarte bine si care continua sa o faca.