Am prea mult timp si nu stiu ce sa fac cu el!

eucostum13
Link-uri sponsorizate

Ieri, undeva la orele pranzului, am vazut la Digi un material despre boreout.
In esenta, povestea asta sta cam asa: supra-incarcarea mentala la munca, in lipsa unor provocari cantitative si calitative.

Pe scurt, pe romaneste, te plictisesti de o iei razna!

Ce se intampla atunci cand te plictisesti?
Sa nu-mi spuneti ca nu vi s-a intamplat niciodata…
Incepi sa privesti la propria viata, numai ca nu tii cont de starea in care te afli.
Or starea de plictis nu este una pozitiva, asa ca perceptia ta are mari sanse sa fie corelata cu starea generala.

Ce urmeaza?
Tot felul de ganduri – nu ai realizat nimic, nu esti bun de nimic, munca ta e de doi lei etc…

Si uite asa te trezesti cu simptome de depresie, insomnii si altele.

La fel se intampla si atunci cand visul numit relatie s-a incheiat si ramai tu cu tine.
Ooops, nu e tocmai cea mai placuta intalnire, nu-i asa?
N-aveti idee cate persoane am intalnit in zona asta.
Si tare mi-e teama ca o sa tot intalnesc…

Persoane care intra in boreout rapid.
Ce inseamna asta?
Ca incep sa creada ca propria viata e de doi lei fara un partener, ca nu sunt in stare sa aiba o relatie, ca vor ramane singuri/e toata viata (si daca n-au teama abandonului, o produc acum), ca nu merita sa fie iubite etc…

Urmarea?
Intra in depresie, devin anxioase, se tem de singuratate, fug de relatia cu sinele… isi dau la temelie, cum se spune, cu propriul discurs despre sine.
Tonul este unul negru si, pe alocuri, extrem de dur.
Punitiv!

”Andrei, imi doresc o relatie. Cer prea mult?”
– Da, ceri prea mult!
De ce spun asta? Pentru ca motivul pentru care ceri o relatie este sa umpli un gol, nu sa te bucuri. Atunci cand pleci la drum cu ideea de a umple un gol, nu te vei bucura, ci te vei teme constant sa nu cumva sa pierzi ceea ce ti-a umplut golul. Nu faci altceva decat sa hranesti anxietatea! Nu mai spun de comportamentele care vin agatate de aceasta dorinta de a umple goluri.

Cam asta produce plictisul… plictisul de propria persoana!
Sincer, mi-e greu sa inteleg cum poti sa faci asta…
Chiar sa nu ai nicio idee care sa te ajute sa iti fie bine?

Chiar asa naspa te vezi fara un/o partener/a?
Serios, lumea este mare, posibilitatile sunt multiple.
Imagineaza-ti un bufet suedez imens si pe tine care, in loc sa te duci sa te servesti din toate bunatatile, stai si astepti ca cineva sa te serveasca dintr-un meniu scurt.
Iti dai seama?
Pe mesele alea poti gasi toate bunatatile: fructe de mare, legume de toate felurile, carnuri etc…, iar tu stai cu ochii cazuti pentru ca n-au mititei cu cartofi prajiti.
Cam asa sta treaba cu plictiseala asta… de sine!

Ai prea mult timp?
Fa-ti o lista cu ceea ce ti-ar face placere.
Si nu te gandi din start la un barbat.
Apare si ala… cand vei fi pregatit/a.
Fa-ti o lista si vezi ce poti sa faci.
Si da-ti voie sa te si odihnesti.
Nu ai idee ce lux a ajuns odihna in vremurile astea.
Si inca ceva, nu ezita sa te bucuri.
Simtul umorului este primul sacrificat atunci cand apare depresia.
Cauta motive sa razi cu pofta.
Si mai cauta ceva – sa cunosti oameni noi.

Sa nu te prind ca imi spui: unde?
Oriunde!
Netul e mare.
Sunt zeci de mii de grupuri, milioane de oameni singuri.
Nu-mi spune ca nu gasesti oameni cu care sa poti schimba idei.
Stop!
Nu am zis barbati. Atentie :)

Crede-ma, un om care are o relatie buna cu sine nu va spune niciodata: am prea mult timp si nu stiu ce sa faca cu el!
El va actiona in directia starii de bine.
Si se va bucura de viata.

De ce?
Pentru ca atunci cand inveti sa te bucuri de relatia cu tine si de viata, brusc, incep sa apara si oamenii deschisi si interesati… de tine!
Spor.

Link-uri sponsorizate

Comments