Nu toți oamenii își doresc un partener/o parteneră!
Nu toate relațiile sunt relații mature!
Nu toate motivele pentru care oamenii intră în relații sunt sănătoase!
Nu toți oamenii care intră în relații sunt și pregătiți pentru ele!
Dacă privim din afară universul relațional, este ușor să observăm haosul total în care trăim.
Foarte rar vezi persoane cu adevărat asumate, persoane cu gândire matură, persoane capabile să-și igienizeze gândurile, emoțiile și viața după o despărțire, persoane care să-și dorească relații sănătoase, bazate pe parteneriat și nu pe tot felul de construcții hibride.
Să vă dau un exemplu: dimineață, când am aruncat o privire peste comentariile de peste noapte, am observat un răspuns elocvent. Cineva scrisese, ieri, că femeia a fost lăsată pe lume pentru a fi înțeleasă și iubită. Intuind care este rolul bărbatului, în viziunea doamnei, am întrebat pentru ce a fost lăsat bărbatul? Răspunsul a fost cel pe care l-am intuit: ca să fie lângă femeie, să o protejeze.
Îmi permiteți să analizez puțin raportarea asta?
Este fix dorința unei fetițe care nu a avut parte de un tată prezent în viața ei!
Ea nu își dorește un partener de viață, ci un tată care să aibă grijă de ea!
Vedeți cum ies la iveală tiparele?
Este suficient să faci un exercițiu simplu: ce înseamnă relație pentru tine?
Ce rol trebuie să aibă femeia în relație?
Ce rol trebuie să aibă bărbatul în relație?
Din răspunsurile pe care le primești la aceste întrebări, aparent simple, poți observa un imens evantai de tipare relaționale.
Trebuie doar să le privești cu atenție și să le descifrezi.
Din modul în care femeia îl privește pe bărbat și invers, îți dai seama pe ce elemente se va baza relația lor.
Unii își caută părinți, alții își caută prieteni, doar pentru a nu fi singuri; alții caută îngrijitori; alții caută călăi etc... Puțini caută parteneri cu adevărat.
Iar asta se întâmplă tocmai din cauza faptului că nu știu ce e aia o relație!
Știu, o să-mi iau înjurături, însă repet - oamenii nu știu ce e aia o relație!
De aici pleacă multe suferințe!
Multe dezamăgiri!
Drept urmare, cred că ar fi cazul să învățăm ce e ăla parteneriat, ce roluri ne atribuim fiecăruia, ce înseamnă sănătos, funcțional, constructiv și cum putem să ne armonizăm relația cu vremurile actuale. Nu de alta, dar lucrurile se schimbă rapid, agresiv, aș spune și nu cred că mai funcționează tiparele de acum 30-40 de ani.
Voi ce părere aveți?