Putem avea această stare de bine pe termen lung?
Este posibil ca în această lume, nebună pentru unii, periculoasă pentru alții și interesantă, poate, pentru puțini, să reușești să-ți construiești o stare interioară-mentală și emoțională-care să fie constant pe plus?
Cum facem asta?
Iată, în cursul zilei de ieri, am lansat o întrebare simplă: poți să stai o zi fără să te plângi de ceva?
Cum se traduce întrebarea asta? Printr-un barometru al stării de bine!
Răspunsurile au fost cele așteptate: mulți au spus că da, alții au spus că nu, iar unii au răspuns că nici măcar nu s-au gândit să răspundă vreodată la o asemenea întrebare.
Cultural vorbind, suntem un popor obișnuit să se plângă de ceva. De orice!
De la ploaie și până la poluare sau situația politică din Indonezia.
Indiferent de zi, dacă e frumoasă sau urâtă, indiferent de anotimp, găsim motive să ne plângem de ceva.
Ai putea jura că stă în ADN-ul nostru.
Or, în acest context, putem fi fericiți?
Putem avea un tablou curat, realist și sănătos care să ne țină într-o stare interioară-mentală și fizică-pozitivă?
Putem evita modelele sociale impuse care ne fac mai degrabă să fim nefericiți decât fericiți?
La ce modele sociale mă refer?
La cele cunoscute-dacă vrei să fii fericit/ă trebuie să: ai un job, ai școală, să ai un soț, copii, o mașină, o casă etc...
Sunt oare aceste modele generatoare de + în cazul tuturor oamenilor?
E suficient să le bifezi pentru a fi fericit/ă?
Nu de alta, dar în ultima vreme observ o cursă nebună în direcția asta, în direcția de a bifa obiective, iar rezultatul este profund negativ.
Este normal să condiționăm fericirea de obiective, ratând complet procesul, parcursul, călătoria?
Putem controla rezultatul obiectivelor bifate?
Poți spune 100% că dacă vei obține: un job, o diplomă de studii, un soț, un copil sau mai mulți, o mașină, o casă etc... vei fi fericit/ă?
Și atunci de ce atunci când întreb care sunt principalii factori de stres există oameni care spun că: soțul și copiii?
Nu ar trebui ca soțul și copiii să îți asigure automat fericirea?
Nu-i așa că dă cu virgulă aritmetica asta impusă a fericirii?
Cam dă!
Ei bine, în cartea 'Ajutor! Iubesc și doare! Ghid de igienă emotionala' am rezervat un capitol întreg acestei zone a fericirii sau, dacă vreți, stării de bine. Împreună cu Gabriela Dumitriu am analizat aceste modele sociale impuse și șansa lor de a produce fericire în viața oamenilor, după care am analizat ce spune știința despre fericire și elementele de care avem nevoie pentru a reuși cu adevărat să construim acea stare interioară pozitivă.
Vă invit să parcurgeți alături de noi acest drum superb pe tărâmul emoțiilor, vă invit în această călătorie a cunoașterii de sine și vă asigur că suntem aici, prezenți, pentru orice nelămurire.
Cartea poate fi accesată de AICI