'Bună, Andrei! Am citit ce ai scris despre comunicare și am pus în practică. Am aflat ce-și dorește el și am pus în practică. L-am surprins, l-am surprins plăcut. Aproape că am rupt o masă 🙂 Nu știam că e așa pervers, iar mie îmi era jenă. Mi-a spus că nu știa că pot fi așa. Acum a aflat și el. Am prins încredere în mine. M-a privit într-un fel care m-a fascinat. M-am simțit frumoasă'.
Asta mi-a scris în week-end o cititoare.
Trecând peste bucuria pe care mi-a produs-o mesajul, n-am putut să nu mă gândesc la limitările care există în viața de cuplu și care, uneori, se pot transforma în plictis, dezgust, refuz sau, de ce nu, în despărțire.
Comunicarea eficientă este cheia cuplurilor fericite!
În foarte multe cazuri, oamenii intră în relații mânați de celebrul 'așa trebuie' și trăiesc împreună fără să se deranjeze, adică fără să vadă ce-și dorește celălalt.
Noi, domnii, nu credem că partenerele pot fi sălbatice și credem că doar celelalte femei pot avea fantezii; iar voi, doamnelor, nu credeți că e oportun ca partenerii să vă cunoască latura sălbatică, pentru a nu strica plictisul conjugal sau pentru a nu produce reproșuri sau etichetări.
Ce se întâmplă cu starea asta de fapt?
Nimic! În realitate, cuplurile doar există, nu și trăiesc!
Cei doi încearcă să îndeplinească niște sarcini comune fără să pătrundă în adâncul ființei lor.
Cupluri de suprafață!
De aia nici nu țin!
Nimeni nu deranjează pe nimeni, totul este pentru că trebuie.
Practic, nu există apropiere reală între cei doi.
Și, câtă vreme nimeni nu vorbește, cuplul este fericit... pentru că așa trebuie!
Numai că, vedeți, în anumite cazuri se întâmplă ca rutina asta să fie spartă. În cazul de față, factorul declanșator a fost un text de-al meu. Putea fi orice altceva. Bine că a fost.
Ce s-a întâmplat?
Ea a aflat ce își dorește el și a pus în practică. Și l-a surprins. Rezultatul?
Trecând peste amorul nebun, care contează, evident, l-a făcut pe el să o privească într-un anume fel, fel care a făcut-o să se simtă frumoasă.
Nu asta își dorește orice femeie?
A făcut ceva special?
Nu!
Pur și simplu a intrat puțin în profunzime.
De partea cealaltă, el a văzut că (și) acasă există sălbatic, surprinzător. Și i-a spus: nu credeam că ești așa!
Vă dați seama ce vid de comunicare a fost acolo?
Vă dați seama ce limitări au existat acolo?
Credeți că e singurul cuplu în care se întâmplă asta?
Nici vorbă!
Din păcate, nu în toate cazurile se întâmplă un declick.
Mulți rămân așa mult și bine... și baltesc în rutină și în deznădejde.
Ele nu se simt admirate, nu se simt frumoase; ei se simt captivi într-o lume lipsită de fantezie și toată lumea e... cum e. Cum trebuie să fie!
Adică nefericită, dar împreună.
Nu, dragii mei, nu așa ar trebui să stea lucrurile.
Nu cu plictis și priviri în exterior, ci cu pasiune și priviri în ochi.
Altfel, ar fi cazul să nu ne mai mințim că ne iubim, ci să spunem adevărul - nu ne vedem, dar ne tolerăm... pentru că așa trebuie!
Oare?