Iubirea n-are nevoie de vot!
Iar referendumul le-a arătat celor care au băgat bățul prin gard că românii nu sunt nici pe departe niște oi cuminți pe care le poți scoate la vot când vrei tu!
Din acest punct de vedere, jos pălăria! Sincer, nu mă așteptăm la un așa rezultat.
Aici nu voi vorbi despre politică, nici măcar despre Cpf – care mi se pare oricum, de departe, cel mai mare rău social apărut în ultimii ani. Aici voi vorbi despre iubire!
Gata, ne-au dezbinat destul. A sosit momentul să strângem rândurile, să deschidem ochii, să ne eliberăm de fricile induse de tot felul de funcționari – politicieni sau popi – și să ne apropiem unii de ceilalți, indiferent de coloratură politică, educație sau orientare sexuală.
Serios, ‘până nu e prea târziu’ pentru ce, Daniele? Că te-am auzit ieri anunțând Apocalipsa! Ghici ce, cu tipul ăsta de discurs, bisericile îți vor rămâne goale! De ce? Pentru că oamenii au înțeles! Și au spus pas!
Degeaba anunțați atacuri ale știu eu cui – oamenii se vor căsători în continuare, oamenii vor face copii în continuare. Familia, așa cum o cunoaștem cu toții, nu va dispărea! Nu a dispărut de-a lungul istoriei, nu o va face nici acum.
Oamenii vor continua să se țină în brațe, oamenii vor continua să se privească în ochi, vor continuă să spună – te iubesc! Indiferent de credință, culoare sau orientare sexuală.
De ce va întâmpla asta, Prea Fericite? Simplu – pentru că iubirea trece dincolo de doctrină și de vot! Lumea merge înainte cu o viteză fantastică, iar cei care nu vor să înțeleagă asta, inclusiv matale, vor avea cumplit de suferit… nu din cauza altora, ci din cauza propriilor convingeri.
Chiar ieri mi-a scris un individ extrem de supărat, acuzator, exact în stilul Cpf. I-am spus calm – tu mai folosești hainele de acum 15 ani? Calculatorul de acum 15 ani? Telefonul de acum 15 ani? Și atunci? De ce vrei să impui credințe de acum 2000 de ani?
Gândiți-vă puțin! Are sens?
Tot în ultimele două zile, mi-au scris două femei: una se simțea vinovată pentru faptul că a votat ‘Da’, deoarece n-a vrut să-l mintă pe duhovnic; iar cealaltă mi-a scris așa: sunt divorțată, am un copil și iubesc o femeie.
V-am ilustrat cele două mesaje tocmai pentru a înțelege diversitatea acestei vieți. Și frumusețea ei. Numai că, vedeți, în loc să punem iubirea pe primul loc, punem tot felul de convingeri restrictive, punem frica indusă de așa-zise precepte morale.
Rezultatul? În loc să fim uniți în jurul adevăratelor probleme sociale, suntem cumplit de dezbinați, suntem profund mânați de ură. Și suntem vinovați, cu toții, indiferent de tabăra în care ne-am poziționat la referendum.
Suntem vinovați pentru că le-am permis, ani și ani de zile, să ne dezbine; pentru că le-am permis să ne aducă în postura în care să ne arătăm cu degetul unii pe ceilalți.
Cred că a sosit momentul să deschidem ochii, să ne deschidem inimile și să schimbăm paradigma. Cred că a sosit momentul să ne iubim, să ne înțelegem, să ne acceptăm unii pe alții.
M-am săturat de toleranță! Este un cuvânt oribil. Înseamnă că cineva tolerează și cineva este tolerat – iar asta duce la ură.
Haideți să învățăm să ne acceptăm, haideți să învățăm să vorbim unii cu ceilalți, haideți să învățăm să ne iubim.
Haideți să lăsăm propaganda, de orice fel și să înțelegem faptul că, în anul de grație 2018, oamenii au dreptul să se iubească, indiferent de orientarea sexuală.
Haideți să înțelegem că nici măcar problema copiilor nu mai este o problemă. Dacă doi gay vor să aibă copii, se folosesc de o mamă surogat; dacă două lesbiene vor copii, se folosesc de inseminare artificială și apoi se pot considera o familie. Nu e nevoie de vot pentru asta, ci doar de niște oameni care înțeleg diversitatea acestei lumi.
Știu că voi fi înjurat, știu că voi fi acuzat de propagandă sau mai știu eu ce, însă eu zic doar atât – iubirea n-are nevoie de vot, ci doar de oameni!
Întrebarea este: suntem suficient de oameni încât să începem să trăim în iubire… față de aproapele?
Foto Credit: ivotelove.com/
