V-ați gândit vreodată să puneți întrebarea asta? Să i-o puneți partenerului/ei, cum s-ar spune? Nu vă gândiți la prostii, deși, dacă privim mai bine - 'cum pot să-ți fac ziua mai bună?' - ar putea echivala cu o partidă bună de sex 🙂
Eu i-am întrebat pe prietenii mei din grupul privat dacă au încercat să lanseze întrebarea asta în cuplurile lor. Răspunsurile au fost variate: unii au încercat; alții se tem să o facă, deoarece este posibil ca partenerii să îi considere duși cu capul... în unele cazuri a mers, în altele nu.
Vedeți? O întrebare, aparent simplă, poate să-ți ofere rapunsul perfect la întrebarea: în ce fel de relație mă aflu? Și, în funcție de răspuns, îți poate oferi și soluțiile.
Revenind, haideți să încercăm să vedem ce se află în spatele întrebării: cum pot să-ți fac ziua mai bună?
În primul rând conectarea!
Deși foarte puțini oameni au timp să se preocupe de lucrurile astea, relațiile noastre se manifestă pe două direcții: conectare și deconectare. Uneori, pe parcursul unei zile, se poate întâmpla să te conectezi și să te deconectezi de mai multe ori. După care, timpul trece, deconectările se adună și te trezești că te întrebi de ce nu mai e ce a fost?
Ce înseamnă conectare? Că îl/o vezi pe partener/ă, că îl/o asculți și că îl/o înțelegi! Asta înseamnă conectare. Ești acolo! Prezent! Nu doar la bine, ci și în momentele dificile.
Să ne înțelegem, toți putem avea zile proaste. Cu toate acestea, nu cumva atunci când partenerul/a vine și te întreabă: cum pot să-ți fac ziua mai frumoasă? -, ziua ta începe să arate altfel?
De ce se întâmplă asta? Pentru că, în ciuda grijilor și problemelor, în ciuda motivelor care-ți fac ziua grea, există cineva care se oferă, total dezinteresat (deci din iubire), să fie acolo lângă tine. Mi se pare extraordinar.
Nu asta înseamnă să iubești? Să fii acolo, să te conectezi cu partenerul? Să încerci să îl ajuți să depășească o perioadă mai grea? Ba da, fix asta înseamnă.
Ce mai înseamnă? Că îți asumi răspunderea pentru relația ta! Deci maturitate!
Am mai vorbit despre maturitatea asta. Oamenii imaturi vor să fie distrați, vor să se simtă bine... Și așteaptă ca alții să se ocupe de asta. În același timp, oamenii maturi vor să fie mai buni.
Nu-i așa că e frumos? Știu că unii vor spune că idealizez. Știu că nu suntem învățați să răspundem la o astfel de întrebare cu deschidere, dar cine ne oprește să perseverăm?
Orice lucru are nevoie de repetiție. Așa că dacă ți se întâmplă să pui întrebarea asta și răspunsul să fie sec: cu nimic; nu poți etc... gândește-te că e posibil ca partenerul/a să nu te fi ascultat. Întreabă din nou, pe un ton calm și înțelegător. Spune-i așa: te rog, sunt aici pentru tine, trebuie doar să-mi spui ce-ți dorești.
Dacă își va dori liniște, oferă-i liniște! Înseamnă că simte că trebuie să fie cu gândurile lui (asta se întâmplă în special la bărbați). Indiferent de răspunsul lui, nu fă o tragedie din asta. Nu vei face altceva decât să te/îl deconectezi de la relație.
O întrebare de genul ăsta trebuie să fie o invitație la iubire, nu începutul unui război. Exersează, fă-o cu calm și vezi ce iese!
Sună ciudat, știu, dar ia gândește-te: câte alte lucruri au sunat ciudat înainte să le faci?
Povestea asta există pe net. Este un film foarte mișto. Și chiar cred că o simplă întrebare, pusă zilnic, îți poate schimba relația într-un mod aproape miraculos.
Miracolele nu vin din ceruri, așa cum tind mulți să creadă. Nu, ele vin din modul nostru de a fi prezenți în relațiile pe care le avem. Miracolele vin de la noi!
Foto Credit: yourtango.com/