Sunt un om norocos! Pe mine nu m-a întrebat nimeni: 'de unde vii la ora asta?'
Și asta nu pentru că am fost cuminte și devreme acasă. Mă rog, cuminte am fost, mai ales în relații (în afara lor, nu). Devreme acasă? Nu neapărat.
Au fost momente când m-a prins ora 2 dimineața pe scenă.
După show, încă nițică socializare și... hop, ora 4 dimineața!
S-a întâmplat. Cu toate astea, niciodată nu am fost întrebat: 'de unde vii la ora asta?'
Și asta s-a întâmplat, poate, pentru că nu am oferit niciodată motive de gelozie. Nu mai spun că nu am ajuns niciodată cu ruj pe haine sau gât, cu hainele șifonate (exceptând cele 2 dăți când am băut câteva pahare în plus)... de păr nu poate fi vorba 🙂
Dacă privesc înapoi, pot spune că nu am uitat niciodată unde mi-e 'casa'! Merem m-am întors!
Hmmm, vedeți, dacă mă gândesc mai bine, aș putea să spun că sunt asumat, nu norocos. Norocos ești atunci când nu ești prins! Asumat ești atunci când nu oferi motive! Sesizați nuanța?
Pe de altă parte, nici eu nu am întrebat: 'de unde vii la ora asta?', deși am avut partenere care mai veneau pe la 2-3 cu anumite ocazii. Le întrebam: 'ești okay?', 'te-ai distrat?', 'hai, fă-ți duș! Te aștept în brațele mele'.
Atunci când s-au întâmplat șifonări... am știut! Nu a fost nevoie să mai întreb!
Chiar le-am spus: 'ia-ți amintirile și pleacă!'
Fix ca în piesa asta...
P.S.: Înainte să întrebați: 'de unde vii la ora asta?'-asigurați-vă că sunteți pregătiți/e de răspuns!