România se scufundă în haos! Stânga nu mai răspunde pentru dreapta, dreapta nu mai ține cont de stânga; organele statului se luptă între ele cu cărțile pe față; zonele de interes politic se mușcă fără scrupule; oamenii sunt plini de mânie și vor sânge; DNA face dosare peste dosare și pierde proces după proces (dar cine mai are timp să vorbească de asta?); jurnaliștii sunt anchetați, iar ultrașii fac haos pe străzi!
Rațiune? Ce-i aia?
'Nu există! N-ai cu cine!', tună mulți, fără să-și dea seama că prin aceste afirmații se auto-exclud din civilizație, luând calea spiritului de turmă.
România nu a avut niciodată o înclinație spre dezbatere, fie ea și în contradictoriu! În România, cel puțin de când mă știu eu, adică de 40 de ani, schimbarea se face cu bâta, nu cu ideile. Cu 'Huooo', cu 'mortii mă-tii', cu ură maximă... cu minus! Trist!
Asta nu zugrăvește tocmai un tablou roz al societății, ci, mai degrabă, prezintă o imagine sumbră a unui soi de virginitate civică/intelectuală.
Românul abia acum începe să învețe să-și ceară drepturile în stradă. Însă bucuria nu ține mult, pentru că imediat - în general din a doua zi de proteste - apar răpitorii de manifestații.
I-am văzut și la Colectiv. Mai țineți minte? În seara aia de marți, după care a căzut Guvernul Ponta, i-am văzut. Brigăzi de tineri - de 18-25 de ani - care se înfiltrau printre manifestanții pașnici cu gândul clar de a-i ataca pe jandarmi. A doua seară au ieșit și instigatorii profesioniști, aia cu păr alb, bannere și portavoci - i-au dat televiziunile cu nume și prenume.
Din păcate, protestele reale țin doar o zi în România. Protestele alea pure, ale izvorâte din revolta oamenilor care se simt păcăliți, sfidați, umiliți, de niște limbrici politici (indiferent de coloratura acestora). După prima zi, în piață apar alții, oameni care nu au nicio legătură cu ideea inițială. Și, din păcate, oamenii de bună credință se retrag. Se retrag la adăpostul bunului simț. Iar lucrurile rămân cam la fel. De fiecare dată! Am mai văzut filmul ăsta!
Din păcate, a trecut prea mult timp de când între instituții și cetățeni s-a deschis o prăpastie uriașă. Mult prea mult timp. Totul se rezumă la interes și, din păcate, tot noi, cetățenii, avem de suferit.
Eu mă bucur, într-un fel, de proteste. Asta arată faptul că cetățenii nu mai sunt dispuși să închidă ochii. O fi suficient? Nu știu. Cu siguranță este un început. Cert este că huliganii nu trebuie să mai fie lăsați să fure protestele reale. Oamenii ar trebui să facă scut între jandarmi și huligani. Sunt curios ce s-ar întâmpla? Aseară am văzut câțiva care au încercat asta. Este un semn de sănătate civică.
Revenind la proteste, da, ele sunt justificate. Și au fost generate de două lucruri: 1. de stângăcia cruntă a guvernanților și 2. de setea de război a președintelui. Taberele s-au structurat foarte clar încă de pe 11 decembrie 2016. Acum vedem doar episoadele de război dintre aceste tabere.
Cine va pierde? Tot cetățenii! Ca de obicei în ultimii 27 de ani.
Haosul actual înseamnă criză! O criză profundă. Morală, socială și economică. Lucruri de care nu aveam nevoie. Suntem o țară tare haioasă. O țară în care Guvernul elimină taxe și crește salariile, iar oamenii ies în stradă și vor să-l dea jos 🙂
Mi-aș dori să văd oameni raționali, atât la vârf, cât și pe stradă. Mi-aș dori transparență, mi-aș dori ca deciziile politice să fie luate după consultări deschise cu toate părțile implicate. Mi-aș dori consens, asumare, implicare socială pe toate palierele. Asta înseamnă țară europeană în viziunea mea.
Și chiar cred că ai cu cine. Totul e să se încerce!