‘Dacă te-ai trezi în pielea altor persoane, dacă ai auzi ceea ce aud ei, dacă ai vedea ceea ce văd ei, dacă ai trăi poveștile lor, dacă ai simți ceea ce simt ei, te-ai mai purta la fel?’
Sincer, mesajul ăsta a fost ca un croșeu de dreapta aplicat în bărbie!
Baaaam! Aproape m-a trimis la pământ.
Pe bune, vă dați seama în ce lume trăim? Totul se desfășoară pe repede înainte și uităm să privim, să ascultăm, să înțelegem, să simțim.
Judecăm tot ceea ce se întâmplă în funcție de starea noastră. Nu ținem nici măcar o secundă cont de realitatea celorlalți.
Iar dacă realitatea lor nu se potrivește cu realitatea noastră, hop… punem ștampile.
Gândiți-vă la ce s-a întâmplat ieri!
Toată țara a sărit în aer când Dragnea a propus pentru funcția de premier o femeie de religie musulmană!
Mamă, jihad total!
Fie caterincă, fie revărsări întregi de ură! ‘Cum adică să ne conducă un musulman? Noi suntem creștini!’
Imediat s-au activat mecanismele de apărare. Nu a mai contat cine e femeia aia, ce a făcut, ce gândește, ce simte… nimic! Poc! Toată lumea i-a sărit la gât!
Toți au făcut-o străină, ea fiind cât se poate de româncă!
Vedeți cât de ușor derapăm? Mai ales când ne trezim într-o haită?
Și totuși, nu credeți că ar fi bine să învățăm puțin să înțelegem și abia apoi să judecăm?
Priviți cu atenție acest film… treceți peste formă și priviți fondul.
Și apoi răspundeți la intreabarea: te-ai mai purta la fel?