Azi vreau să vorbim puțin despre mituri în care ar trebui să încetăm să mai credem.
Iar 'iubirea nu moare niciodată' este unul dintre ele.
Să crezi că iubirea nu moare niciodată este un task ce-ți poate da multe dureri de cap.
Mai mult, te poate ține legat de tipuri complet nesănătoase de iubire.
Pentru început, aș vrea să-mi răspundeți la o întrebare: ce mai simțiți acum în legătură cu prima voastră iubire?
Eu aveam vreo 17 ani! Și jur că nu mai simt absolut nimic.
Am iubit-o? Cu siguranță! De atunci însă, peste sufletul meu s-au mai așternut câteva iubiri.
Să crezi că iubirea pentru o persoană nu moare niciodată, înseamnă să crezi în acel 'happy ever after'. Iar asta mi se pare periculos.
Genul ăla de fericire te condamnă mai degrabă la suferință. Ca să nu mai spun că se întâmplă doar în povești.
Atunci când crezi că iubirea nu moare niciodată și te trezești părăsit/ă, te trezești brusc într-un coșmar care-ți zgâlțâie toate convingerile.
Eșecul este atât de mare, încât pur și simplu te transformi în dușmanul propriei vieți.
Merită?
Eu cred că nu!
Să fim serioși, așa cum te îndrăgostești - și ăsta este un proces care poate fi supus rațiunii -, așa poți să și ieși din iubire.
Iar această ieșire este absolut necesară mai ales în cazul persoanelor care sunt abuzate și care spun: 'da, dar eu îl iubesc!'
Acei oameni chiar trebuie să învețe să iasă din acea iubire care le produce suferințe grele.
'Bine, bine, dar cum facem asta?', vă veți întreba?
Lucrezi la creierul tău!
De acolo pleacă totul, nu de la inimă!
Asta ca să știm despre ce vorbim! Orice emoție, inclusiv iubirea, pleacă din creier. Inima doar bate. Atât!
Ieșirea din iubire este ca renunțarea la fumat 🙂
Pe bune, nu râdeți!
Ce faci atunci când vrei să renunți la fumat? Te auto-sugestionezi! Îți spui în mod repetat: 'trebuie să renunț la asta, altfel mă va ucide!'
Creierul preia mesajul, îl procesează și caută căile de ieșire din situație.
La mine a funcționat. Mi-am invadat creierul cu gândurile astea până când, într-o bună zi, poc... am scăpat de viciu!
Fix asta se poate face și cu iubirea.
'Dacă vrei să ieși din iubire, trebuie să-ți înveți creierul că persoana aia nu este chiar atât de bună pe cât credeai. Dacă faci acest lucru pentru mult timp, creierul va începe să creadă și va acționa ca atare. Mai există o metodă - să-ți ocupi creierul sau să-l plictisești. Oamenii trebuie să înțeleagă faptul că nu poți uita ceva pur și simplu. Trebuie să ne pregătim creierul pentru asta, este un proces complex. O altă cale este eliberarea hormonilor de fericire. Iar pentru asta trebuie evitate anti-depresivele, pentru că pot diminua posibilitatea oamenilor de a se re-îndrăgosti, inhibând secreția de serotonină', spune Berit Brogaart, autoarea cărții: 'On romantic love - simple truths about a simple emotion'.
Vedeți? Se poate!
Se poate să ieși din iubire, mai ales atunci când iubirea aia îți face rău, când îți produce suferință.
Atunci când iubirea te îmbogățește, te înalță, nu ai niciun motiv să ieși din ea. Atunci pur și simplu te bucuri.
Pentru a putea învăța să ne descurcăm cu emoțiile noastre, trebuie să învățăm să le cunoaștem, să învățăm cum funcționăm și cum ne putem replia atunci când apar situații complicate.
Aaaa și încă ceva, trebuie să încetăm să mai credem în mituri. Iubirea poate fi de scurtă sau lungă durată. Nu există o rețetă clară!
Durata ei este direct proporțională cu nivelul de implicare al celor doi și cu dorința lor de a reuși împreună.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: verywell.com/