‘Trăieste-ți viața ca și cum ar fi ultima zi’, știți vorba asta? Ce invitație la abuz!
Ce înseamnă ‘ultima zi’? Că nu mai ai timp. Că trebuie să faci tot ce nu ai apucat să faci.
Extreme!
Să fim serioși, așa suntem setați – pe extreme. Echilibrul nu ne place. Nu îl suportăm!
Echilibrul înseamnă calm și liniște, haosul este mult mai sexy. Adrenalina, sângele care fierbe în vene, senzația de cursă continuă, sentimentul de apartenență la lume… toate astea par mai mișto decât liniștea, calmul, explorarea, învățarea.
De aia prinde atât de bine vorba: ‘trăiește-ți viața ca și cum ar fi ultima zi’.
În creierul omului se declanșează toate excesele posibile. Nu mai ține cont de reguli, de bine, de respect etc…
Nu mai are timp, așa că la dracu’ cu toate astea.
Carpe diem no matter what!
Chestia deloc funny este că acest sistem de viață, acest gen de gândire, produce fix ceea ce vedem în jur – haos, instabilitate!
Și atunci, stau și mă gândesc, cum ar fi să schimbăm abordarea? Adică, în loc să ne trăim viața ca și cum ar fi ultima zi, să o trăim ca și cum ar fi prima?
Ce înseamnă să-ți trăiești viața ca și cum ar fi prima zi? Că ai timp! Că ai o viață întreagă înainte. Că exiști ca un copil – plin de dorința de a cunoaște, plin de bucuria descoperirii… nu ai niciun fel de presiune a timpului.
Sesizați diferența dintre ‘trăiește-ți viața ca și cum ar fi ultima zi’ și ‘trăiește-ți viața ca și cum ar fi prima zi’? Una este o invitație la panică și exces; cealaltă este o invitație la cunoaștere, la descoperire.
Nu ar fi tare să ne dăm acest refresh? Nu ar fi tare ca în fiecare zi să abordăm viața cu calm și curiozitate, cu dorință de cunoaștere, de învățare?
Dacă stau bine și mă gândesc, bucuria ar fi mult mai mare. Zi de zi am vedea fețe zâmbitoare, oameni bucuroși de ceea ce au cunoscut în ziua respectivă; nu oameni terni și încruntați care, nu numai că nu s-au bucurat de ‘ultima zi’ trăită, însă și par că-și așteaptă sfârșitul, într-o resemnare totală.
Mie îmi place să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi prima zi. Abordarea asta mă face să pot să înțeleg mai bine anumite lucruri.
Nu am fost mereu așa! Au fost perioade lungi din viața mea când am trăit ca și când ar fi ultima zi. Atunci credeam că știu – și procesul de învățare era complet blocat.
Atunci când am realizat în ce eroare trăiam, am schimbat complet unghiul din care îmi privesc/trăiesc propria viață.
Și, vă rog să mă credeți, nu aveți idee ce diferență uriașă de nuanță există între știu și înțeleg. Este la fel de mare ca cea dintre viața trăită ca și cum ar fi ultima zi și viața trăită ca și cum ar fi prima zi.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI