‘O relație încheiată nu reprezintă un eșec’, este un mesaj citit pe wall-ul terapeutei Esther Perel. Oho, ce temă vastă!
Vastă și complicată. O temă care mă duce cu gândul la ideea de reframing. Da, știu, este un termen care pentru unii sună ciudat și care, trebuie să o recunoaștem, de multe ori ne dă ceva bătăi de cap.
Cum adică să încerc să văd o situație din alt unghi?
Exercițiul merită! Pe cuvânt de pionier. Să încerci să-ți revezi relațiile dintr-o altă perspectivă este un exercițiu care îți poate oferi teme interesante de meditație.
În general, suntem ființe care se tem de eșec. Așa suntem noi învățați – ești bun, unic, perfect… încearcă să nu greșești! E musai să nu greșești!
Câtă presiune! De ce să nu greșesc? Nu sunt om?
Foarte puțini oameni sunt capabili să-și asume greșelile sau să se obișnuiască cu ideea că suntem oameni și avem atât calități, cât și defecte. Or, haideți să o spunem pe șleau, unde ați văzut proces de învățare fără greșeală? Eu nu am văzut!
Nu orice relație încheiată înseamnă un eșec.
Deși este o afirmație care zguduie serios convingerile multor oameni vis-a-vis de relații, convingeri adânc împământenite în mentalul colectiv – obligativitatea ducerii oricărei relații în veșnicie, spre exemplu – cred că ar fi cazul să spunem că nu este normal să tratăm toate relațiile la fel.
Pe parcursul vieții, traversăm tot felul de momente/relații care au particularitățile lor.
În adolescență, ne îndrăgostim și avem senzația că am găsit iubirea vieții! Vedeți, încă de mici știm că trebuie să căutăm iubirea vieții sau acea/l THE ONE. Ce ‘tare’! În loc să ne bucurăm de viață și de experiențe, ne încărcăm cu presiuni aberante.
Și asta pentru că ne dezvoltăm sub guvernarea a tot felul de clișee tâmpite, cum ar fi: în viață nu ai parte decât de o singură iubire adevărată etc…
Frână! V-aș ruga să facem un exercițiu: să priviți puțin la relațiile pe care le-ați avut și să vă răspundeți cât se poate de sincer la întrebarea – în câte v-ați întoarce? Aștept răspunsurile voastre.
Eu am făcut acest exercițiu și mi-am dat seama că nu m-aș întoarce în vreuna.
Le-am luat, le-am analizat cu atenție, le-am întors pe toate fețele, am scos binele din ele, am scos și mai puțin binele și mi-am dat seama că dacă aș fi pus să aleg să mă întorc în vreo relație sau să aleg necunoscutul, noul, aș alege noul fără ezitare.
Și asta nu pentru că relațiile mele au fost nașpa. Sigur, ca în cazul oricărui om, au fost și relații care au avut efecte mai puțin plăcute, dar nu despre asta este vorba.
Nu m-aș întoarce pentru că am învățat ce trebuia să învăț din relațiile alea și nu aș avea motive să revin.
În plus, să știți că nu există mari diferențe între o relație de 1 an și una de 7. La aia de 7 ani uzura e mai mare și necesită, ce-i drept, o rezistență superioară; însă la capitolul intensitate, aia de 1 an poate fi trăită ca una de 7.
Nu există rețete clare ale relațiilor. Un lucru este însă cert, faptul că s-au încheiat chiar nu reprezintă un eșec.
Eu am crezut asta până la un moment dat. Declick-ul s-a produs în momentul în care am început să-mi analizez viața și, în același timp, să studiez acest univers vast al relațiilor.
Se poate întâmpla ca anumite relații să aibă ca scop învățarea unor lucruri sau niște pași pe care e musai să-i urmezi în dezvoltarea ta. Exact ăsta să fie scopul lor.
Da, să nu vă mirați, chiar există relații care-și consumă bezina rapid. Există! Și nu trebuie să le condamnăm, ci doar să avem grijă ca la următoarea alegere să stăm mai aproape de pompă 
Pe bune, nu poți împinge de unul singur un camion pe distanțe foarte mari
Pot fi relații care te fac să te simți ca într-un supersonic sau relații care te fac să te simți ca într-o temniță. Trecând peste intensitatea lor, faptul că se încheie chiar nu trebuie fie un eșec.
De ce să fie un eșec?
Ai iubit? Te-ai bucurat? Ai învățat lucruri noi despre tine și despre conviețuirea în cuplu?
Și? Atunci? Unde este eșecul? Nu cumva este un câștig?
Mie așa mi se pare. Nu credeți că ne judecăm prea ușor?
Acum, după ani și ani, mi se pare mișto că pot privi în urmă cu zâmbetul pe buze și să spun -băi tată, dar am trăit ceva. Și să fiu recunoscător tuturor fostelor relații pentru că m-au ajutat să ajung aici. Asta înseamnă reframing – să te cureți de vină și să-ți vezi viața dintr-o perspectivă pozitivă.
Chiar nu v-ați săturat de tragedii?
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: tangledmemories.com/
