Prizonieri în lagărul iubirii

Iubirea înseamnă libertate! Libertate de alegere și asumare.

Tu ești cel care alege să o construiască și tot tu ești cel care alege să stea lângă o persoană (sensul fiind dublu).

Din păcate, în foarte multe cazuri, iubirea devine o obligativitate, o impunere, un lagăr.
De aia nici nu funcționează!

Un om nu are cum să fie fericit atunci când este ținut în lanțuri. În momentul în care se întâmplă asta, în secunda doi, în mintea lui va înflori un gând cât se poate de simplu și direct -eu cum ies de aici?

V-ați gândit vreodată că oamenii ajung să dezvolte vieți/relații paralele tocmai din cauza faptul că iubirea în care au crezut la început s-a transformat pe parcurs într-un lagăr de concentrare?

Foarte mulți oameni cer exclusivitate în iubire. Exclusivitate totală - fizică, sentimentală, instinctuală etc...

Ce înseamnă asta? Frică! Frică de abandon!

O chestiune pe care o cărăm după noi încă din copilărie (despre asta voi scrie zilele astea).

Iubirea a devenit un soi de bau bau al vieților noastre, nicidecum o călătorie frumoasă pe tărâmul cunoașterii simțirilor superioare.

Omul care iubește trebuie! Trebuie la greu!

Trebuie să dorească o singură persoană - persoana iubită (pentru toata viata daca se poate)! Trebuie să aibă fantezii doar cu persoana aia - sau să nu le aibă deloc (de preferat, în cele mai multe cazuri); nu are voie să flirteze, să iasă cu alte persoane de sex opus, să râvnească la alte persoane (nici măcar prin gând să nu-i treacă) etc...

Omul care iubește are de luptat cu o serie de constrângeri, multe dintre ele dându-se cap în cap cu însăși funcționalitatea sa.

Întrebare: oare poți iubi cu adevărat sub guvernarea atâtor constrângeri?

Pentru cât timp?

Atunci când iubirea devine obligație, atunci când se transformă în caznă, ea pălește, se ofilește rapid.

Încercați să țineți un animal în lanț, un lanț scurt. Filmați animalul cu pricina timp de doi ani, zi de zi. Fac pariu că peste doi ani va avea probleme cu mersul, că va fi lipsit de vlagă și de poftă de viață, va avea ochii triști și va refuza orice interacțiune.

Acum gândiți-vă că în locul animalului este un om - partenerul/a dumneavoastră!

Exact asta se întâmplă. Numai că omul ăla are un lanț invizibil și multă libertate de mișcare în timpul în care nu este controlat. Nu cumva acolo se întâmplă ieșirile în decor? Sau și acolo?

Nu cumva acolo se întâmplă flirturile, 'bălirile', sexul ocazional etc?

Sigur, nu putem restrânge motivele infidelității doar la situația asta de iubire-lagăr, însă de unde și până unde atâta posesivitate?

Cine ne-a spus că celălalt ne aparține doar pentru că ne-a sau i-am spus 'te iubesc'?

Unde scrie că dacă ne iubim nu mai avem ochi, dorințe, fantezii, chef de joacă etc?

Cineva a emis o idee foarte interesantă - pentru a avea un cuplu cu adevărat, e nevoie de 3 persoane!

Esther Perel spune o chestie și mai mișto - pentru a forma un NOI, trebuie întâi să existe două persoane - cu alegere, asumare și autonomie proprie.

Complicată matematica asta a iubirii, nu?

Și totuși, de ce oare am ajuns să transformăm ceva atât de frumos într-un spectacol hidos al cerințelor aberante?

Despre asta vom mai vorbi și mâine...

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Foto Credit: freemylove.wordpress.com/