'Să rămâi atunci când poți să pleci este noua rusine', spune Esther Perel. Totuși, dacă analizăm mai bine lucrurile, să rămâi nu este ceva chiar atât de rușinos.
Mai ales când iubești sau, mă rog, ai senzația că iubești. Pur și simplu se întâmplă!
Unii oameni decid să rămână din frică, simțind, de altfel, că lucrurile sunt deja încheiate în relația lor.
De ce fac asta? Pentru că se tem!
Se tem să nu fie catalogați ca fiind slabi!
Pentru că se tem de eșec! Eșecul, mai ales cel sentimental, doare rău!
Pentru că se tem de nou! 'Pe ăsta măcar îl cunosc, cu tot cu defecte. Iar să o iau de la capăt cu altul?', ar spune multe femei. Sigur, să nu aveți impresia că bărbații iau decizii mai ușor. Nu cred!
Care este scuza invocată? 'Îl/o iubesc!' Cine e de vină? Inima!
Vedeți dumneavoastră, atunci când simți că universul se prăbușește în jurul tău, înăuntrul tău se dă un război cumplit: minte vs inimă!
Marea problemă a inimii este că nu îți spune încotro să o iei. Ca o masochistă ce este, ea te lasă să suferi!
Și suferi de te caci pe tine! Suferi până când simți că nu mai ai soluții, suferi până când ajungi să ceri ajutor, pentru că nu mai vezi direcția pe care să o apuci. E nașpa rău cu inima asta! Te ridică în cele mai frumoase zone de trăire, dar te și coboară în iadul suferinței.
Cea care face diferența este mintea. Mintea și trupul! Trupul are întotdeauna drumul său și e foarte greu să încerci să îl păcălești. Așa că atunci când apar primele semnale de dezechilibru, el știe să te anunțe. Ba îți dă o somatizare pe digestiv, ba nu te lasă să dormi etc... astea sunt semnale ale trupului care îți arată că nu ești okay.
Noroc cu el, că dacă ar fi după inimă... multă lume ar ajunge la pat, răpusă de 'iubire'!
Trupul/mintea te scot din situațiile nasoale! Inima pur și simplu nu știe ce să facă!
Inima nu reacționează prea bine la suferință! Ba îți dă junghiuri, ba începe să bată de nebună, ba nu mai are chef să bată normal, ba îți bagă noduri în gât etc...
Inima este complet nepregătită pentru suferință!
Foarte multă lume îmi scrie că nu știe ce să facă. Și, deși suntem diferiți, poveștile de viață seamănă extrem de mult. În general, vorbim despre femei care se află de ceva ani într-o relație cu un bărbat orientat mai degrabă spre carieră, deci absent din intimitate, femei care sunt în zona unor decizii radicale: fie vor să plece, spunând că nu mai știu ce să facă; fie simt că ceasul biologic bate prea repede și ar face un copil etc.
Fix genul ăsta de decizii nu se iau în perioadele tulburi.
De aici apar dezastre greu de reparat!
De fiecare dată când cineva mă întreabă ce să facă, îi spun simplu: vorbește cu el!
Aproape în toate cazurile urmează: 'am vorbit de nenumărate ori. spune că mă iubește și nu vrea să ne despărțim, dar eu nu mai pot așa'. Cum o face... asta nu mai știu, însă mi-e teamă că în cele mai multe cazuri vorbim despre victimizare, amenințări, ultimatumuri etc... greșeli nasoale de comunicare.
În astfel de cazuri, eu le spun să își pună câteva întrebări:
1. Cum mă face relația asta să mă simt?
2. Ce pot să mai aștept de la relația asta?
3. Oare cum o să arate relația în 3-4 ani dacă se continuă așa?
Sunt întrebări ce necesită răspunsuri complicate, însă dacă răspunsurile sunt negative pe linie, mai bine pleci!
Din păcate, în cele mai multe cazuri, intru în contact cu persoane deja obosite de atâtea încercări, cu persoane care sunt cu încrederea la pământ sau cu persoane abuzate emoțional.
Or în situațiile astea mai bine iei o pauză.
De ce ne place să ne complicăm?
Pentru că ne e frică! Ne e frică să greșim, chiar dacă greșeala înseamnă, în cele din urmă, o lecție învățată!
Drept urmare, cred că ar fi bine să începem să ne temem mai puțin, încercând în același timp să trăim mai mult și mai bine.
În momentul în care reușim acest lucru, găsim rapid și răspunsul la întrebarea: Ce faci? Pleci sau mai încerci?
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: glad.is/