Prea multă lume deprimată! Prea multă lume fără speranță!
Jur că nu înțeleg ce se întâmplă... Nici când am fost eu în situația aia nu am înțeles 🙂
Pur și simplu am fost ca un spectator care a asistat la propria prăbușire și nu a făcut nimic.
Abia în momentul în care corpul meu a urlat - prin intermediul somatizărilor - 'boule, STOP! Ar fi cazul să te trezești!' - am reușit să mă reconstruiesc.
Nu credeam că acest proces poate dura atât de mult. Naiv, ca orice om care nu știe, am crezut că trezirea se produce așa... de azi pe mâine.
Aiurea! Durează mult!
La mine s-a întins pe 7-8 luni. Cu ședințe săptămânale; cu scormoniri adânci la sursa problemelor, cu discuții de multe ori neplăcute, uneori cu lacrimi.
Da, doare să-ți confrunți demonii. Doare rău. De aia mulți spun că psihologii sunt de căcat-pentru că se tem să-și pună demonii pe masă in fața unui necunoscut.
Să nu aveți impresia că după terapie nu mai faci nimic. O ba da, faci. Înveți, simți, gândești, analizezi...
Altfel rămâi as la teorie și repetent la practică. Și ajungi iar pe canapea.
Ei bine, foarte mulți oameni se plâng de relațiile lor. Mulți îmi scriu (și femei și bărbați). Sunt prinși în relații toxice și nu știu ce să facă.
Toți au ceva în comun - întrebarea: "se mai poate schimva ceva după atâția ani?"
Întrebarea are câteva tușe de ambiguitate. Eu întrezăresc două -1. se mai poate schimba ceva în relația asta? și 2. se mai poate schimba ceva în comportamentul meu?
Ieri am primit din nou întrebarea asta.
Iar răspunsul meu a fost scurt: 'da, se mai poate schimba! Însă primul pas este să ieși din relația toxică!'
Aici este extrem de greu! Atunci când ești prizonier, după ani de zile, riști să ajungi dependent de agresor. Or asta face ieșirea cumplit de grea. Un adevărat iad decizional.
Însă este primul pas! Obligatoriu!
Nu poți să te duci la terapie și să rămâi în relația toxică!
Pasul 2 este să începi să te analizezi, iar aici recomand analiza cu ajutor specializat. Oamenii ăia (mă rog, nu toți) chiar știu unde să găsească 'buba'.
Iar pasul 3 este construcția ta, lucrul cu tine.
Ăștia sunt pașii pe care i-am urmat și eu în procesul de reconstrucție. Iar pasul 3 este continuu, nu se încheie niciodată. El înseamnă învățare, experimentare... or astea nu se opresc.
Eu chiar cred în schimbare, însă în schimbarea care intervine în timp. Schimbările bruște îmi miros a vrăjeală.
Nu cred în ele. Suferința nu se vindecă ușor, ci doar se machiază; depresia cu atât mai puțin.
Iar oamenii, în goana lor nebună după a avea, dacă nu văd rezultate imediat, renunță, ceea ce mi se pare o uriașă greșeală.
Dacă nici ție nu îți acorzi timp, atunci ce vrei să iasă bine în viața ta?
Da, chiar și după ani de zile de relație toxică poate exista schimbare, iar ea începe cu tine!
De acolo pleacă totul! De la tine!
Sursa: quotev8.com