Fericirea are întotdeauna un nume și fiecare om se raportează diferit la această formulare.
Unii se uită în jur pentru a o găsi; alții se uită în oglindă; iar alții o înghit cu apă sub formă de pastilă.
Da, există mai multe feluri de fericire, cu nume variate.
Prima dintre ele poartă numele celor din jur! Aici pot interveni găști întregi de oameni sau unul singur, adică partenerul/a.
Fericirea asta are un nume pervers: dependența!
Adică depinzi de alții pentru a obține fericirea!
Ceea ce înseamnă că poți oricand să te transformi într-un adevărat rezervor de dezamăgire.
Fericirea asta mai poate avea un nume: plictiseala!
Adică aștepți ca ceilalți să te facă fericit, ei nu reușesc (de altfel nici nu e treaba lor să facă asta) și atunci tu te plictisești.
La pachet cu plictiseala vin FRUSTRAREA și apoi DEPRESIA!
"Nimeni nu mă poate face fericit/ă", "ce o fi greșit la oamenii ăștia?" etc... Sunt niște moduri de gandire firești în acest caz.
În momentul în care ai ajuns la nivelul ăsta de 'fericire', sari peste cel de-al doilea tip de fericire (ăla în care ai nevoie de o oglindă) și treci direct la pasul 3.
Iar la pasul 3, fericirea are un alt nume: Xanax (sau tot ce derivă din zona asta).
Când ajungi să confunzi fericirea cu Xanaxul...
Xanaxul este doar un rimel. El maschează, nu și atinge/rezolvă problema!
Eu nu sunt de acord cu niciunul dintre aceste două tipuri de fericire. Sunt legate și îți fac mai degrabă rău decât bine.
Și uite așa ajung la FERICIREA aia cu care sunt eu de acord. Și ea poartă un nume: NUMELE TĂU!
Pentru a o accesa ai nevoie doar de o oglindă! Ea e acolo, în tine! Trebuie doar să înveți să o chemi atunci când ai nevoie.
Marea iluzie a oamenilor este că au senzația că fericirea este ceva continuu. Nici vorbă!
Viața nu poate fi roz non-stop. Ea are și suișuri și coborâșuri; ea are și bucurii și suferințe. E firesc să fie așa.
Da, nu toate lucrurile țin de tine. Atunci când îți moare cineva apropiat, e firesc să suferi. Nu e nimic aiurea sau nesănătos în asta. Este firesc!
Așa cum și fericirea e firească, atunci când înveți să ți-o construiești.
Ea este un construct mental care îți aparține. Oamenii care așteaptă fericirea de la alții își vor dori mereu mai mult. Oamenii care știu că fericirea se află în ei, știu să se bucure de ceea ce au.
Este o diferență uriașă.
Și, vă rog să mă credeți, pentru a fi fericit nu ai nevoie de prea multe lucruri. Nici măcar de razele soarelui. Nu! Poți fi fericit și într-o cameră goală. Câtă vreme ai un creier funcțional, poți să-ți construiești câte universuri dorești.
Spre exemplu, îți poți imagina că te afli pe malul unui lac de munte, că auzi vântul ăla de creastă, că ești mângâiat de razele soarelui și că e liniște.
Este un exercițiu foarte mișto. Să vezi ce liniște te îmbrățișează după câteva minute. Să vezi ce zâmbet îți apare pe buze ca de nicăieri. Te bucuri, ești tu... chiar și într-o cameră goală.
Camera aia fizica e goală; cea a sufletului nu.
Ori atunci când camera sufletului este plină, fericirea nu este deloc greu de accesat.
Îi poți da ce formă vrei. Oricum ai alege, ea va avea același nume: numele tău!
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: lifehack.org