Ciprioții ne dau cu rock-ul în cap la Eurovision (VIDEO)

Nu sunt de acord cu solidaritatea de gen muzical. Mi se pare o prostie crâncenă, o revărsare de frustrări inutilă.

Serios, dacă ascult o piesă rap care nu îmi spune nimic, nu le voi lua apărarea artiștilor by default. Nu, voi accepta că tocmai am ascultat o piesă nașpa.

Așa ar trebui să stea lucrurile.

Sigur că orice judecată în zona muzicii este lovită de subiectivism. Nici nu are cum să fie altfel.

Asta nu înseamnă că nu avem dreptul să argumentăm ceea ce vedem sau ascultăm.

Or în cazul piesei care a câștigat Selecția Națională pentru Eurovision 2016 s-a iscat o solidaritate inexplicabilă, ce denotă mai degrabă o frustrare a unei anumite comunități - care se simte marginalizată (oare chiar este?) și nicidecum vreo doză de realism.

Da, piesa lui Ovidiu Anton sună bătrânicios, este - așa cum bine a punctat prietenul Florian Săvulescu - un soi de distors cu Adrian Păunescu sau invers...

Multă lume mi-a sărit în cap după ce am spus că piesa câștigatoare este un ghiveci inestetic. Toți au invocat vocea... unii l-au amintit și pe Meatloaf 🙂

Ei bine, în timp ce noi rămânem blocați la artiștii cu care am crescut-acum 25 de ani si pe care inca incercam sa ii copiem 🙂 -, alții forțează Eurovisionul tot cu rock, dar cu un rock mai aproape de prezent.

Aseară am dat o tură printre țările care și-au ales reprezentanții și am dat peste Cipru, până acum singura țară care vine tot cu rock.

Trupa se numește Minus One, piesa se numește 'Alter Ego' și cred că ne dă lecții din multe puncte de vedere.

1. Oamenii au imagine!

2. Clipul arată super-profi.

3. Piesa te prinde rapid.

Nu mă credeți? Ascultați aici!

Nu spun că este vreo mare operă de artă, însă nu sună rău deloc. Părerea mea!

La un act artistic contează întreg pachetul - de la piesă și până la imaginea artiștilor. Or ciprioții chiar arată a artiști.

Acum vă rog să-mi permiteți să vă trimit în timp, alături de câștigătorul selecției noastre.

Nu vi se pare că cineva tocmai a spus o glumă proastă?

Câtă dramă, cât plânset, câtă jelatanie... cât de românesc!

Oare când ne vom lepăda de tristețea asta viscerală, de depresia asta națională?

Filmele românești, chiar dacă iau premii, sunt dark, sunt gri... terne, urâte, plictisitoare... rock-ul românesc... cam la fel. Ce aveți fraților?

Nu v-ați săturat să fiți blocați în trecut?

Eu m-am săturat! Serios!

Devenim penibili cu acest pattern obsesiv.

Dacă ar fi să aleg între ciprioți și al nostru... pe cine credeți că aș alege?