"Dragostea e misto, dar te rupe in doua!"
Replica ii apartine unui copil si am auzit-o aseara in filmul "Poveste de dragoste" (regia Cristina Iacob).
Am vazut un film curat, cu un aer real, fara cosmetizari inutile, un film ce prezinta o poveste de dragoste ce se poate intalni oriunde in lumea asta.
O poveste de dragoste cu toate ingredientele - de la extaz la agonie si apoi la iubire!
Da, copilul din film are dreptate - dragostea e misto! Pana aici are dreptate!
De aici incolo lucrurile se schimba, pentru ca nu ea - dragostea - "te rupe in doua", ci orgoliile! Ele te sparg in mii de bucati!
Atunci cand apar orgoliile totul se intuneca! Si ele nu ezita sa apara! Sigur, poate ca la inceput, atunci cand hormonii zburda liberi prin trupurile noastre, orgoliile isi iau o scurta vacanta.
Insa, din pacate, hormonii se potolesc dupa un timp si orgoliile revin. Si atunci sa te tii!
In acel moment incep sa iasa la iveala toate defectele celuilalt. Atunci incep suferintele, jocurile pentru putere, atunci se formeaza terenul numai bun pentru despartiri! Va intreb - oare cate relatii mai depasesc 1 an? Oare de ce? V-ati intrebat?
In momentul in care orgoliile isi reintra in drepturi, cei doi parteneri se transforma, aproape fara sa-si dea seama, in inamici. E tare nasol sa incepi o relatie fara sa vezi defectele celuilalt, fara sa te intrebi daca poti sa le accepti. Mai tarziu... risti sa fie prea tarziu!
La inceput arzi puternic, dupa care usor usor lucrurile incep sa se limpezeasca si defectele ies la suprafata. Atunci iti aduci aminte ca de fapt le-ai vazut de la bun inceput, dar nu le-ai bagat in seama.
Si ele incep sa ia prim-planul vietii voastre de cuplu... si apar framantarile, compromisurile, frustrarile... baga si ceva probleme financiare - exact ca in "Poveste de dragoste" - si obtii o despartire ca si garantata.
Dragostea e tare misto, dar orgoliile ne rup in doua! Rau de tot! Mai ales atunci cand lasam dragostea sa fie oarba!
Cand alegem sa traim visand nici nu ne dam seama de pericolul trezirii...
Asta e si motivul pentru care sustin sus si tare ca trebuie sa luptam putin cu drogul dragostei si sa nu ne lasam atrasi in capcana somnului lin al hormonilor.
Da, sustin iubirea rationala! Ratiune si traire in acelasi context! Unii ii spun iubire matura!
Sunt de acord cu aceasta formulare! Sigur ca nu trebuie sa ucidem copilul din noi, insa nici nu cred ca trebuie sa-l lasam sa ne traiasca viata!
Drept urmare, daca vrem sa fim scutiti cat de cat de acel moment dificil al trezirii, nu ar fi rau sa incercam sa ne analizam defectele de la bun inceput. Mi se pare o chestiune cat se poata de sanatoasa!
Asta nu iti garanteaza disparitia problemelor, insa macar incerci sa le previi...
Dragostea cu ochii inchisi chiar nu invinge nimic! Ba chiar poate sa ne invinga!