“Vrem schimbare!”, “vrem altceva” – sunt cateva chestiuni pe care le-am auzit in ultimele zile in strada.
Romanii vor schimbare, aproape neincetat, din 1989 si pana azi. Si nu le iese!
Ceva parca lipseste.
Sa fie de la politicieni? Sa ne fi batut Dumnezeu pentru ca ne-am ucis conducatorul de Sarbatori? Sa fie planetele aliniate aiurea?
Nimic din toate astea!
Romanii care urla din toti rarunchii – “vrem schimbare” sunt profund nefericiti pentru ca nu inteleg un lucru elementar – SCHIMBAREA INCEPE CU EI!
Sigur, atat la marsul de duminica trecuta – cel tacut, cat si zilele astea, am vazut foarte multi romani frumosi, romani schimbati, romani cu fete luminoase si iubire in ochi.
In toate zilele astea am vazut niste gesturi care nu credeam ca mai exista in societatea romaneasca – oameni care au sarit in ajutorul semenilor lor, firme care s-au oferit sa ajute… un val de solidaritate care nu are cum sa nu iti dea speranta ca se poate si aici!
Si totusi, stau si intreb – oare chiar suntem pregatiti de schimbare la nivel colectiv?
Oare chiar suntem cu totii pregatiti sa ne schimbam? Sa ne scuturam de balastul raului? Sau iar asteptam sa apara cineva care sa ne dea?
Sa va dau un exemplu – ieri, in timp ce scriam un text, mi-a scris cineva si mi-a atras atentia ca un alt text de-al meu a fost copiat integral, fara sursa, pe pagina unuia dintre proteste.
Am intrat acolo si le-am atras atentia ca nu e frumos sa faca asta!
Stiti ce mi s-a raspuns? “In aceste momente nu mai e timp de sursa. Si nici nu mai conteaza!”
Ei bine, oamenii astia cer schimbare, vor schimbare… insa ei comit un copy-paste fara nicio jena, copy paste adica furt intelectual!
Chestia asta nu mi se pare haioasa, ci extrem de trista! Sa-ti asumi munca altuia! Asta inseamna schimbare? Nu!
Asta imi arata cat de adanca este inradacinata in unii dintre noi mizeria.
Nu mai spun de micii otraviti care “ciupesc” zilnic si sfarsesc blocati. Nu mai spun de cei care imi scriu ca as fi Soros-ist si ca imi voi primi pedeapsa, doar pentru ca scriu ceea ce simt si cred, fara sa am vreo legatura cu politica sau macar cu vreun ONG.
Trebuie sa admitem ca Revolutia bunului simt este un proces de durata… de lunga durata si ca daca vrem sa ne bucuram de rezultate, trebuie sa avem rabdare si sa incercam sa fim modele pentru cei care inca se zbat in zona gri a sufletului uman.
Stiti ce conteaza in aceste zile? Ca noi, cei care lucram cu noi zilnic, cei care speram sa aducem binele in mentalul colectiv, cei care vrem sa traim in iubire si respect sa fim uniti.
Sunt zile grele, zile in care anumite cercuri de interese vor sa deturneze ceea ce oamenii frumosi au reusit sa faca cu inima deschisa. Sa nu ii lasam! Asta este o datorie foarte importanta!
Sa ne amintim de Colectiv!
Foto Credit: Facebook
