Stiti cum e treaba aia cu "facerea de bine"? Exact :)) Iar cand ne referim la parinti si la momentele cand ne-au spus "lasa ca ti-am facut un bine", fie zambim, fie ne enervam.
Sigur nu putem sa-i punem pe toti parintii in aceeasi oala. Exista si parinti okay pe lumea asta. Insa exista si parinti care numai bine nu iti fac.
Tin minte ca la un moment dat am citit o carte scrisa de Aurora Liiceanu despre mamele de baieti. Foarte tare cartea :))
"Lasa ca ti-am facut un bine" nu este intotdeauna o replica okay. Se poate repeta atat de mult incat te poti trezi singur si bulversat la 40 de ani si da, fara sa ai sau sa fi avut o viata. Exista asemenea cazuri, din pacate...
Mamele de baieti sunt niste adevarati gardieni de lagar de concentrare. Evident, nu toate! Nu acelasi lucru l-as spune despre tatii de fete. Si spun asta fiind tata de fetita.
Tatii care spun - "cand o sa creasca asta mica nu o sa se apropie nimeni de ea" - se alinta! Sigur ca exista si tati "hotarati", insa nu cred ca sunt atat de multi.
De-a lungul vietii nu tin minte sa fi dat peste tati tirani! Mame de baieti, adevarate kapo - am vazut insa destule.
Am si eu una acasa! Si e tare greu cu ea! Este genul careia nu ii pica bine nimeni. Este genul ala de femeie pentru care nu s-a inventat partenera buna pentru fiul ei.
Iata deci ca am experienta in zona asta cu "lasa ca ti-am facut un bine" :))
Stiti cum iti fac parintii un bine? Te fac de cacat atunci cand partenera sau partenerul le calca prima oara pragul.
Scot cele mai naspa poze cu tine cand erai mic/a; iti zugravesc o imagine de "bun/a de nimic" (uneori chiar cred asta despre tine, ceea ce mi se pare grav), spun pana la ce varsta ai dormit cu ei in pat sau pana la ce varsta te scapai in chiloti :))
Iti fac imaginea atat de praf astfel incat posibila "partenera" sau posibilul "partener" sa nu le mai calce pragul in vecii vecilor amin!
Am trait asta si pe pielea mea - mai ales in tineretile mele; dar am vazut-o si la alti prieteni/e.
Parintii au talentul asta! Partea haioasa este ca nu stii niciodata cand ti-au facut bine si cand nu! Pe la 18-20 de ani esti prea necopt ca sa te gandesti la lucrurile astea; iar daca apar pe la 40 - inseamna ca esti o leguma incapabila sa ia decizii.
Daca ar fi sa tin un scor la capitolul "lasa ca ti-am facut un bine", cred ca as pierde eu :))
Si totusi, fiecare experienta, fiecare imagine sifonata, fiecare sut in dos... m-a ajutat sa ajung cine sunt acum.
Nu, eu nu sunt suma experientelor de viata, ci suma a ceea ce am invatat din ele.
Si asta este unul dintre motivele care ma fac sa spun ca viata e frumoasa... si cu si fara "binele" parintilor :))