"Ce fac femeile dupa despartire? Casting! Da... casting! Tocuri, ruj, rochite scurte si ies in oras la casting de viitori parteneri" - asta mi-a spus Cabral acum o luna si ceva.
In primul moment am vrut sa-l intreb - "si ce facem cu cliseele, cu plansetele in perna, cu Xanaxul, cu depresiile... cu refugierea in ciocolata si muzica siropoasa"?
Apoi mi-a dat seama ca astea sunt niste lucruri care tin de niste roluri de gen deja depasite.
Sa nu ma intelegeti gresit - nu sunt un misogin care crede ca femeile sunt niste scorpii fara scrupule care calca pe cadavre.
Nu, exista si femei care sufera atunci cand se despart, insa eu cred ca ele isi revin mai repede ca barbatii.
Iar studiile efectuate din anii '80 si pana in prezent imi cam dau dreptate.
Indiferent ca vorbim despre relatii sau despre divorturi, femeile sunt cele care pun punct. Si nu oricum, ci in doua treimi din cazuri.
Inca din 1981, Rubin, Peplau si Hill au descoperit faptul ca barbatii se indragostesc mai repede, iar femeile se dezindragostesc mai repede, ele putand anticipa mai bine incheierea relatiei.
In ciuda faptului ca ne-am obisnuit sa credem ca femeile sunt mai sentimentale, ele sunt de fapt mai prevazatoare si dau dovada de mai mult pragmatism atunci cand intra in relatii; asa cum tot ele sunt cele care renunta la relatii atunci cand li se par nesatisfacatoare, indiferent de nivelul implicarii emotionale.
Ce inseamna asta? Ca noi, barbatii, suntem mult mai dependenti de partener decat femeile.
In acest context, ceea ce mi-a spus Cabral capata sens. Dupa despartire, multi barbati cauta izolarea emotionala, neintelegand de ce s-a terminat relatia; in timp ce multe femei ies la casting - ele stiind exact de ce au incheiat relatia.
Nu cred ca trebuie sa va mai spun faptul ca atunci cand consideri ca ai facut un pas care este in interesul tau... suferi mai putin sau deloc.
Ca o concluzie, as spune ca se pare ca femeile se descurca mult mai bine si atunci cand parasesc si atunci cand sunt parasite.
Stiu ca suna ciudat, stiu ca ceea ce am scris aici spulbera orice poveste de dragoste cu care am fost obisnuiti, insa cred ca a sosit momentul sa ne acceptam particularitatile si sa nu mai credem in povesti de adormit copii.
Pareri?
P.S.: Acesta este un fragment din cartea ‘Iubirea de la A la Z: Alfabetul relațiilor’. Dacă vrei să o comanzi, intră AICI
Foto Credit: galleryhip.com