Pe lumea asta exista o tipologie umana pe care o evit cu gratie. Sunt oamenii care-si tin mereu garda sus, oameni incordati, incruntati si pentru care totul pute.
Nimic nu ii multumeste si, asa cum probabil intuiti, nici nu prea stiu sa aprecieze ceva.
Sunt oamenii care functioneaza pe negativ.
Acei vanatori de negativitate! Orice lucru pozitiv este insuficient chiar daca este perfect facut.
Sunt oameni care au sufletul negru si gandurile la fel. Iar in relatie cu ei nu ai nicio sansa – te sufoca rapid.
Cum sa poti avea o interactiune okay cu o persoana care tine in permanenta o secure pe masa cand vorbeste cu tine? Este imposibil!
Pentru ei nu exista notiuni precum – feed-back, empatie, intelegere, cooperare, colaborare… eficienta!
Si, desi au senzatia ca stilul lor este productiv, ei nu isi dau seama ca lucrurile stau de fapt pe dos.
Cu cat esti mai incordat, cu atat esti mai repezit… practic ai mai mari sanse sa gresesti.
Oamenii astia sunt atat de distructivi incat reusesc imediat sa-ti induca o stare de neliniste.
Simpla lor catatura de sub sprancenele incruntate iti transmite un puseu puternic de tensiune. Te simti atacat by default fara sa fi facut nimic.
Oamenii astia au niste caracteristici la nivel cognitiv pe care Burns le-a catalogat perfect – iar aceste caracteristici se numesc distorsiuni.
Sa va enumar cateva – gandirea lor merge pe ideea de totul sau nimic – adica pe extreme (tot ce nu este perfect nu este bun); suprageneralizeaza – un eveniment negativ singular reprezinta un model repetitiv la nesfarsit (ei folosesc adesea termeni precum niciodata sau totdeauna); toata constructia lor mentala este concentrata pe negativ (si practic intreaga lor realitate este deformata); desconsidera pozitivul – spunand ca nu conteaza; trag concluzii pripite (interpreteaza in mod negativ o situatie chiar daca nu au date suficiente); sunt cititori de ganduri (cred ca oamenii sunt ostili fara sa verifice daca este asa sau nu); sunt ghicitori in stele (pot jura ca lucrurile vor merge prost oricum); amplifica totul (isi scot in evidenta problemele si defectele, neglijand complet calitatile si realizarile); cred ca starile lor negative reflecta perfect realitatea; eticheteaza (pe sine sau pe ceilalti) si mai ales blameaza – adica dau vina pe altii pentru lucrurile care nu le ies lor.
Pe scurt, oamenii astia sunt complet toxici, iar locul lor este la terapie.
Eu am renuntat de foarte multa vreme sa intru in jocul lor. Nu ai sanse! Te bat cu talent!
Atunci cand ai sufletul deschis si mintea orientata catre pozitiv, te lovesti de negativitatea lor ca o masina care intra in zid cu 200 la ora.
Te faci tandari! Merita? Nu!
Este o tipologie umana pe care am invatat sa o recunosc rapid si pe care o evit fara comentarii – indiferent ca intru in contact cu ea in zona personala sau profesionala.
Da, am ajuns la varsta si la nivelul de dezvoltare la care pot spune ca am libertatea de a-mi alege oamenii cu care interactionez.
Si, desi pana mai ieri eram pesimist, de cand scriu pe acest blog mi-am dat seama ca oamenii descrisi in acest text nu sunt chiar atat de multi.
