"Te-am facut om", "fara mine nu ai fi ajuns nimic", "daca nu eram eu...", "noroc cu mine, ca altfel..." - sunt doar cateva formulari ale oamenilor care poseda un ego cat China.
Mi-e imposibil sa inteleg care o fi smecheria sa te legi la cap cu un om pe care vrei musai sa-l schimbi?
Nu mai bine il lasi sa se schimbe singur?
Daca tot nu iti place, de ce nu iti cauti o persoana care chiar ti se potriveste?
Pseudo-demiurgii astia ma plictisesc cumplit, genul asta de oameni care cred ei ca stiu ce e bine pentru altii mi se par extrem de tristi.
Din lipsa de ocupatie sau din dorinta de a avea o identitate... ei vor sa il schimbe pe celalalt.
Si mai trist este ca ei nu realizeaza faptul ca celalalt isi da seama ca a devenit o marioneta, un soi de lut in mana cuiva care are chef de joaca. Iar cand simti asta... nu e tocmai bine.
Schimbarea este singura constanta in Univers. Omul se schimba cu trecerea anilor. Chiar daca unii tipa in gura mare ca nu se schimba... se mint singuri.
Iar schimbarea in cuplu capata tuse si mai interesante. Schimbarea in cuplu ar trebui sa se produca natural, fara forta, fara presiune, fara santaj.
Atunci cand intri in cuplu 1+1 = 3 - adica eu, tu si NOI. Or acel NOI este un tango, inseamna armonie, inseamna cedarea rolului de lider, alternarea lui... inclusiv in zona schimbarii.
Fiecare partener vine cu propriul pachet de experiente, vine cu propria oferta. Iar NOI se formeaza in pasi mici, asezati... cu rabdare, tact si o comunicare temeinica.
Tot ce este fortat va aparea pe nota de plata. Da, ati citit bine, pe nota de plata. Sa nu va imaginati ca abuzul nu are efecte. Are... mereu are! Poate nu imediat, poate ca se intampla peste ani de zile... insa nota de plata vine!
Apropo de schimbare, eu m-am schimbat mult in ultimele 18 luni.
Enorma schimbare pe toate planurile - am inceput cu sufletul - acolo unde am curatat toate buruienile si mi-am asezat trecutul frumos pe rafturi; am continuat cu gandurile - si acolo a fost o curatenie de bun augur; mi-am curatat convingerile - si am scapat de cele impuse, de cele care nu imi partineau; apoi am schimbat mediul - un element extrem de important atunci cand intri in zona dezvoltarii personale si in sfarsit am continuat cu imaginea.
Bineinteles ca acolo e nevoie de o mana de femeie! Rescunosc. Insa e tare frumos atunci cand mana aia mangaie si nu zgarie :))
Da, schimbarea este frumoasa atunci cand se petrece firesc, natural, atunci cand este o etapa necesara de viata. Atunci cand este ceva impus, ceva fortat... naste mari frustrari si dureri.
Si, daca tot vorbeam despre efecte - stiti care e culmea schimbarii?
Sa te chinui ani de zile sa schimbi o persoana si sa sfarsesti prin a fi tu cel schimbat... cu altcineva!