Chiar nu ma mira o astfel de clasare. De altfel, nu cred ca as gresi prea mult daca as spune ca romanii nu vor sa fie fericiti. Am trecut si eu prin starea asta.
De la Miorita incoace ne cam place sa ne balacim in zoaiele nefericirii - sa ii cantam de suflet frant la frunza sau nai, sa-i inchinam poezii depresive, plansul de mila si jelatania fiind un adevarat sport national.
Romanul a uitat sa rada - spunea Toma Caragiu intr-un film celebru.
Romanul nu mai stie sa rada - as spune eu cu modestie. El mai rade, insa doar de alti romani... rade de raul celuilalt.
Romanul se hraneste din raul celuilalt... asta ii ofera o iluzorie bula de oxigen, o mica "oaza de fericire"... iar media ii serveste zilnic astfel de oaze de "fericire".
Stiu, unii ar spune ca romanul nu are cum sa fie fericit din moment ce de-a lungul istoriei a fost mereu calcat de cotropitori; altii ar invoca sangele latin (o perspectiva discutabila), altii ar spune ca nu ai cum sa atingi fericirea intr-o tara atat de corupta. Scuzele pot fi interminabile!
Si totusi, un sondaj WIN/ Gallup International arata faptul ca 41% dintre romani spun ca sunt fericiti. Wow, aproape jumatate!
Intrebare - el sau ea? Unde intra romanul si unde intra romanca in sondajul asta?
Nu vi se pare haios? Daca aproape jumatate dintre romani spun ca sunt fericiti, ce sanse sunt ca fericirea asta sa se regaseasca si in cupluri?
Eu cred ca cifra este totusi putin marita - deh... ne plac aparentele :)) Sigur, sondajul international nu spune si cum se raporteaza oamenii la fericire.
Ei bine, eu cred ca romanii sunt nefericiti pentru ca nu au. Sau... cel putin cred ca nu au. Romanii sunt nefericiti pentru ca traiesc pe ideea ca esti ceea ce ai si nu ceea ce gandesti.
Eu cred ca de aici pleaca totul! De la asteptarile nerealiste!
Da, ne luptam cu o cumplita amprenta tatuata in constiinta colectiva de cei 45 de ani de comunism si de care cred ca vom scapa foarte greu.
Si, din pacate, nefericirea se ia!
Asta e marea problema - se ia frate - se duce mai departe din generatie in generatie.
In plus, nefericirea se simte bine in public, acolo unde sunt mase mari de oameni.
Fericirea nu se ia - ci se construieste. Fericirea este o chestiune individuala. Fericirea colectiva nu este un lucru usor de realizat.
Poti atinge aceasta stare doar daca ii faci pe oameni sa-si schimbe gandurile. Or asta este aproape imposibil.
Marea problema a romanilor (nu toti ce-i drept) este ca nu se pot multumi cu ceea ce au. Ei vor mereu mai mult.
Partea proasta este ca ei nu vor sa inteleaga faptul ca fericirea nu are legatura cu ceea ce ai, ci cu ceea ce gandesti. Degeaba ai averi daca te otravesti cu ganduri negre.
Eu am valsat cu nefericirea multi ani. Stiu exact cum e.
Abia in momentul in care am realizat ca omul fericit este cel care rezoneaza cu propria viata am reusit sa schimb. Sa ma schimb!
Abia atunci am inceput sa renunt la tot ce nu ma mai reprezenta - de la ganduri si pana la persoane.
Atunci am inceput sa-mi construiesc fericirea. Da, sa-mi construiesc!
Nu ma numar printre persoanele care asteapta fericirea de la altii. Sigur ca ador sa traiesc in doi, sigur ca ma hranesc cu iubire si nu ma simt facut pentru a trai singur... insa fata de anii trecuti, acum stiu sigur ca daca s-ar intampla sa raman din nou singur nu as mai fi nefericit, ci as astepta cu interes urmatoarea provocare frumoasa a vietii.