In acceptul general... divortul este o tragedie!
Uitati-va la mine - sunt un barbat divortat care scrie despre relatii si despre iubire, un barbat care este condamnat de altii pentru faptul ca a esuat in casnicie.
Va dati seama cat de naspa sunt?
In realitate, sunt un barbat fericit! Un barbat care are un copil frumos, un barbat care iubeste o femeie superba... un barbat care are la activ un divort, dar care si-a refacut viata si o traieste cu zambetul pe buze.
Ce e rau in asta?
Nimic! Mi se pare ceva cat se poate de normal. Nu vi se pare ca ne-am obisnuit sa tragedizam chiar totul?
Daca ne-am schimba putin viziunea? Daca am cauta si lucrurile pozitive in aceste decizii dureroase de viata?
Oare cum ar fi?
Stau si ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca m-as fi complacut intr-o casnicie care oricum nu mai mergea? Cum ar fi fost?
Probabil ca m-as fi imbolnavit de neiubire, iar copilul meu ar fi trait intr-o nefericire crancena, intr-o casa cu doi parinti straini... intre ei.
Or asa... toata iubirea mea este directionata catre o femeie frumoasa, toata experienta mea de viata ma ajuta sa nu repet greselile din trecut, iar copilul meu este scutit in dezvoltare de eventuale scandaluri care l-ar fi distrus psihic.
De ce divortul ar fi ceva naspa? Ia ganditi-va putin! Nu cumva poate fi si o usa deschisa spre viata?
Dupa parerea mea, divortul este naspa mai ales in perioada cand se produce. Atunci sunt tensiunile si suferintele mari. Dupa cativa ani insa, ca in cazul meu, exista mari sanse sa realizezi ca divortul a fost cea mai buna alegere - mai ales dupa ce ai incercat tot ce s-a putut ca sa salvezi o casnicie.
Da, divortul este cea mai buna alegere pentru ca iti da sansa sa continui sa cauti iubirea, sa-ti cauti acea persoana langa care te poti dezvolta in aceeasi directie cu ea, o persoana cu care sa rezonezi cu adevarat.
Am avut nevoie de cativa ani buni - ani in care am mai cunoscut esecul, ani in care am mai facut cateva alegeri gresite - si de terapie - de lucru cu mine, ca sa-mi dau seama ce am gresit si ce patternuri am folosit in alegerea partenerelor din viata mea.
Anii astia au meritat cu varf si indesat. Au meritat pentru ca m-au ajutat sa reinvat sa ma iubesc si sa ofer iubire!
Dupa acesti ani de dezvoltare ... am gasit-o, ii ofer iubirea mea, ma bucur de fiecare clipa traita alaturi de ea si da, eu, cel care jura ca nu mai vrea in viata lui casatorie - recunosc, ma gandesc din nou la asta.
Va fi una reusita? Nu am de unde sa stiu de acum. Cert este ca stiu ce trebuie facut ca sa o mentin vie - iar asta am invatat din esecurile anterioare.
Drept urmare, ce este divortul? Un dezastru sau o usa deschisa spre o noua viata?
La mine a fost o usa deschisa! La voi?