Mi-e teama ca acest concept de "femeie independenta" este atat de prost interpretat, incat este mai degraba un moft, un trend, o scuza pentru mascarea unor lipsuri emotionale, a unor temeri... decat o stare de normalitate a vremurilor in care traim.
Si, in acest context, nu m-ar mira ca in curand sa apara gradinite pentru femei in dependente, scoli generale, licee, ba chiar si universitati... nu m-ar mira sa se acorde diplome de "femeie independenta".
Asa cum scoala nu te face un om mai bun, ci doar un muncitor mai bun si acest ciclu de formare al femeii independente ar avea ca obiectiv formarea unei femei eficiente, a unei femei capabile sa traiasca pe picioarele ei... mandra de propriile realizari, dar sfasiata de absenta singurului lucru pentru care nu s-a pregatit - iubirea!
Pentru ca da doamnelor si domnilor, femeia independenta fix aici sufera - la capitolul iubire, in zona emotionala!
Iar aici nu este vina barbatului, aici este vina ei!
De ce? Pentru ca intreaga ei constructie este impotriva barbatului, adica impotriva iubirii dupa care ea - cel putin la nivel declarativ - tanjeste.
Nu vi se pare haios? Sa analizam putin conceptul de femeie independenta.
Ce inseamna asta? In primul rand o femeie care nu mai depinde de barbat!
Adica o femeie eliberata de sub tirania patriarhala, o femeie care a scapat din jugurile dusmanului ei... dar care plange dupa caldura bratelor lui. Interesanta contradictie... crancena ambiguitate!
Mie mi se pare un concept ce imbraca tuse periculoase din punct de vedere social. Ca orice concept si asta este adesea interpretat eronat si poate duce la o si mai mare ascutire a conflictului dintre sexe.
Sa nu ma intelegeti gresit... nu sunt impotriva femeilor care isi fac o viata - si mama a fost o femeie independenta si am stimat-o cu atat mai mult, cu cat a reusit sa creasca singura doi copii.
Ce nu inteleg eu este jelatania unora, o jelatanie care ascunde multe temeri vis-a-vis de relatii, de implicare, de angajament... nu inteleg vaicareala asta de genul - "vai... sunt femeie independenta si sunt singura pentru ca barbatii fug de mine sau nu ma inteleg".
Get a fucking life! Cine de cine fuge de fapt?
Nu, nu barbatii fug de tine, tu fugi de propria viata de fapt! Barbatii doar vad acest lucru si te lasa in pace :))
Iar tu ce faci? Desi pozezi in femeie puternica, in realitate tremuri de spaima ca un catel sub pod la gandul ca cineva te va vedea cum esti de fapt si atunci pozezi in victima si dai vina. Pai e frumos?
O femeie adevarata (o alta formulare care mi se pare aiurea) isi traieste viata, isi asuma viata si nu se plange toata ziua pe net. Ea traieste si se dezvolta!
In ultima vreme am identificat cateva probleme la anumite "femei independente".
1. Se preocupa prea mult de job, imagine, fashion, socializare etc... dar se plang ca nu sunt iubite si intelese. Intrebare a) Cand sa fiti iubite?
2. Tipa in gura mare ca vor iubire! Oare? Eu cred ca de fapt fug de iubire, fug de implicare, fug de angajament si tipa "iubire", cand de fapt jinduiesc dupa sex! Iubirea necesita timp, iar ele nu au acest timp (unele poate sunt dispuse sa si-l faca, altele cred ca nici nu vor sa aiba timp).
3. Viata lor este atat de cliseizata incat tanjesc dupa magie. Firescul nu le mai place. Ceea ce nu stiu ele... este faptul ca in joben nu stau doar porumbei albi sau iepurasi simpatici, ci si manusi de box care-ti pot administra crosee in plina figura. Iar pe acele manusi scrie - realitate!
4. Ele nu vor de fapt sa aiba relatii. Ele sunt ca niste sticle de vin desfacute... care au nevoie de un dop! Asta este barbatul pentru ele - un dop, un sclav care sa le faca pe plac, sa le ridice self esteemul, sa le cocoloseasca, sa le alinte, sa faca sex cu ele care in filme.... fara ca ele sa ofere ceva. Si se mai mira de ce sunt singure...
5. Asteapta de la celalalt iubirea. Daca tu nu te iubesti... poti avea 100 de barbati in jur care sa te iubeasca! In plus, degeaba iti vor spune 100 de barbati ca esti frumoasa daca de fiecare data cand te vei uita in oglinda vei vedea un dusman.
6. Vrea respect, iubire si armonie in cuplu - desi nu este dispusa sa ofere nimic din toate astea. Respectul, iubirea si armonia se construiesc in timp si... ati ghicit... exact asta nu are ea.
Astea sunt doar cateva probleme.
Cineva spunea o chestiune extrem de interesanta - Osho daca nu ma insel - "un om fericit este cel care reuseste sa rezoneze cu propria viata, in toata complexitatea ei".
Or in cazul acestei femei independente - despre ce fericire vorbim? Despre fericirea materiala si de statut?
Este oare suficient sa ai? Sa dispui de resurse, dar sa nu te bucuri de iubire?
Mie genul asta de om imi suna ca omul ala descris tot de Osho - adica omul care moare la 25 de ani si se ingroapa la 70.
Dupa parerea mea, toate posesiunile, statutul, viata sociala sau diplomele nu inseamna nimic daca sufletul este un teren arid, un desert inspaimantator.
Dar... poate ca sunt eu doar un visator incurabil! Se prea poate...
Foto Credit: allaboutloveandrelations.blogspot.ro