- Hey, salut, ce ai facut in week-end? Pe unde te-ai distrat?
- In pat... cu iubita mea. Ne-am distrat de minune. Am dormit, ne-am tinut in brate, ne-am iubit, am discutat mult, ne-am uitat la tv... A fost misto!
- Hai frate... Ce distractie e asta? Nu iesiti si voi la club? Ca toata lumea?
Este genul de discutie care ma scoate din sarite. O discutie complezenta si 100% inutila.
De ce ar interesa pe cineva ce am facut eu in week-end?
De ce ma obligi frate sa fiu cinic? De ce ma obligi sa-ti spun ca am fost la un vin cu prietenii? Nu cunosti nici prietenii si fac pariu ca nici vinul, asa ca de ce te intereseaza?
In ultima vreme am iesit mult - da, stiu, ati vazut toti pozele pe wall-ul meu - si nu doar in week-end. De vreo doua saptamani iesim aproape in fiecare zi.
Ce inseamna asta? Oboseala acumulata! Adica? Chef de somn, de odihna, de liniste.
Si cand poti avea parte de aceasta liniste? Ati ghicit - in week-end! Drept urmare, sunt week-end-uri in care nu facem nimic. Stam in pat si vegetam. Iar duminica ne trezim fresh, numai buni pentru o noua saptamani de iesiri.
Cum ar fi sa ma apuc sa imi intreb si eu prietenii - "heeey, salut, ce ai facut marti?"
Mie mi s-ar parea normal - martea ma duc la Fratelli Espresso Bar. Florin Marica face "Back to my selector" - o idee super-tare. In seara asta pune muzica Dan de la OCS.
Sau sa ii intreb - "ce faci miercuri?" Miercurea ma duc in Shakespeare Pub - un loc deschis recent, un loc unde sunt seri de cantari live. Asta dupa ce ma duc la film.
Iar lista poate continua. Jur ca nu ma intereseaza ce fac altii in week-end. Este fix treaba lor.
Partea haioasa este ca un studiu realizat in UK arata faptul ca o treime dintre britanici au ajuns sa minta vis-a-vis de activitatile de week-end.
Va dati seama pana unde a ajuns goana asta dupa statut? Goana dupa afisaj?
Si asta nu e nimic. Mai nou a capatat si un nume - invidia de week-end!
La ce se rezuma asta? La epatare - oamenii vor sa-si impresioneze prietenii sau colegii cu ispravile lor din week-end.
"Moaaamaaa, am fost la club si ne-am spart capul! A fost tare de tot... nu mai tin minte nimic" - nu-i asa ca va suna cunoscut?
De ce as pica in spagat cand mi-ar spune cineva asa ceva? Un om care-si rupe capul numai om echilibrat nu e. Asa ca despre ce vorbim? Despre distractie sau despre fuga?
De ce as spune ca am fost in oras... cand de fapt am dormit toata ziua? Ca sa impresionez pe cine? Cu ce scop?
Psihologii spun ca aceasta "invidie de week-end" genereaza disconfort - oamenii cred ca e naspa sa fie mai putin aventurosi decat colegii lor.
Da domnule, la asta se rezuma totul - la cat de iubitor de distractie esti.
Iar cand ajungi in club si apare o iubitoare de asta de distractii - rupta de beata -si iti horcaie cacaturi in ureche... ce sa zic... de vis. Am patit-o de curand. Horror!
"Am ajuns sa ne fie jena sa spunem ca majoritatea timpului din week-end este alocat activitatilor casnice. Este acel sentiment oribil ca toti ceilalti se simt mai bine ca noi, ca ies, ca petrec, ca se simt bine" - a descris autorul studiului povestea asta cu invidia de week-end.
Eu cred ca isteria asta de week-end este un mare fas, o mascarada ieftina, asa cum sunt petrecerile alea cu "staif".
Vezi oameni care poarta haine pe care nu le poarta in mod normal (da, alea pe care le ocolesti pentru ca nu sunt cele mai confortabile), vezi femei chinuite de tocurile prea inalte si machiate in exces, barbati stransi de camasi... si zambete de complezenta la greu. Ca sa dea bine la poza de la check in!
Ca deh, asta inseamna week-end in societatea moderna - zambete complezente pe social media, alcool si din ce in ce mai putina distractie reala.
Ei bine, va rog sa-mi dati voie sa mictionez pe societatea moderna si pe trenduri si sa-mi rezerv dreptul de a-mi alege zilele in care ies in oras.
Inca nu am ajuns sa behai!