Din ce in ce mai multi oameni se plang de faptul ca nu au timp.
Atunci cand cineva iti serveste replica - "nu am timp" - ai tendinta de a te considera scos in afara jocului, ba chiar inutil, neimportant.
In realitate, in multe cazuri, unii oameni chiar nu au timp. Nu au timp sa-si traiasca propriile vieti.
De fapt, ei nu fac altceva decat sa traiasca vietile altora. Iar toata nebunia asta pleaca de la ideea ca trebuie sa pui ceva pe masa.
Sunt tare curios cum s-ar desfasura vietile noastre daca treaba asta cu "pusul pe masa" ar fi garantata prin lege?
Cum ne-am trai vietile? Cat ne-ar mai interesa goana asta dupa statut? Cat ne-ar mai interesa sa luptam cu ceilalti?
Zilele trecute am scris despre un studiu publicat de DailyMail. Studiul cu pricina arata faptul ca tehnologia moderna - in speta telefoanele smart - mananca 1 zi pe saptamana dim viata noastra.
Da, am ajuns dependenti de telefon. 24 de ore pe saptamana ne folosim de el.
Va dati seama? Automat... saptamana noastra are 6 zile. Poc!!! Un intreg univers ascuns intr-un device cu ecran tactil.
Practic ne raman de trait doar 6 zile! Oare?
Ia sa scadem acum orele de somn... sa vedem ce mai ramane?
Sa presupunem ca dormim in medie 6 ore pe noapte - asta ca sa nu intram in zona periculoasa unde lipsa de odihna poate genera alte probleme.
Daca scadem orele de somn, rezulta alte doua zile care sar din schema. Poc!!!
Si uite asa - ne mai raman 4 zile.
Acum sa ne gandim cat timp ne consuma orele de munca? La o medie de 8 ore pe zi... mai taiem cu o mahnire profunda alte 40 de ore din programul saptamanii. Adica alte aproximativ 2 zile.
Daca adunam si orele petrecute in trafic cand mergi spre munca sau cand te intorci... ajungem clar la 2 zile... poate chiar mai mult.
Asta inseamna alte 2 zile taiate din calendarul saptamanii. Deci ne raman 2 zile!!! Daca luam in calcul timpul petrecut la dus, baie (nevoi fiziologice) - imbracat pentru job sau iesit etc si timpul pe care il pierdem la masa zilnic (cel putin doua ore)... vom vedea ca dispar inca cel putin 10-12 ore pe saptamana. Deci inca o jumatate de zi.
Si uite asa ne mai ramane o zi si jumatate. 36 de ore. 36 de ore in care trebuie sa fim prieteni, iubiti, amanti... oameni. 36 de ore pe saptamana. 5 ore pe zi. Va dati seama ce misto?
5 ore pe zi avem voie sa fim oameni... sa fim noi... sa incercam sa traim pentru noi si nu pentru altii sau pentru niste impuneri sociale.
5 ore in care trebuie sa ne relaxam, 5 ore in care trebuie sa venim in intampinarea partenerului/ei, 5 ore in care trebuie sa ne culturalizam, sa ne dezvoltam, sa ne informam... sa crestem. 5 ore pe zi in care trebuie sa facem si cumparaturi si curatenie si alte lucruri ce tin de igiena casei :))
Sigur, calculele mele sunt semi-superficiale si generaliste, insa fac pariu ca multi dintre voi pierd si mai mult timp cu toate cele enumerate mai sus.
Da, stiu ca suna sumbru, insa majoritatea timpului nostru se pierde pe lucruri care tin de altcineva... lucruri care pleaca de la nevoia de a avea si nu de la nevoia de a simti.
Nu vi se pare interesant ca desi traim zilnic pentru altii ne incapatanam sa avem pretentii mult prea mari pentru timpul ramas pentru noi insine?
Pe mine chiar nu ma mira faptul ca relatiile ard asa rapid, chiar nu ma mira faptul ca numarul persoanelor plictisite creste in fiecare an, ca numarul persoanelor depresive se mareste.
Oamenii sunt din ce in ce mai nemultumiti de viata pe care nu apuca sa si-o traiasca! Asta e... nu e timp!
Tot e bine ca mesele sunt pline... asa putine cum sunt!