Asta spune Coelho intr-un interviu publicat azi pe site-ul Adevarul.ro. Sunt de acord.
Implicarea este esentiala indiferent ca vorbim despre persoana sau cuplu.
Atunci cand trecem de la persoana la cuplu, implicarea este obligatorie daca vrei sa ai parte de o relatie functionala.
Scriitorul identifica o problema majora cu care se confrunta foarte multi oameni atunci cand intra intr-o relatie - nu vor sa inteleaga faptul ca timpul trece si ca oamenii se schimba.
Astfel, foarte multi oameni (barbati si femei) isi doresc ca partenerii lor sa ramana la fel ca in ziua in care s-au indragostit - lucru practic imposibil.
Mai mult, este o cerinta aberanta, din moment ce nici ei nu mai raman la fel.
Si atunci, ce trebuie sa stim daca vrem sa facem o alegere corecta?
"Pentru a face alegerea corecta, trebuie sa intelegi ca o casnicie (relatie as completa eu) nu e un lucru static. Este dinamic si intr-o continua schimbare.
Poti ramane casatorit cu aceeasi femeie timp de zece ani si sa crezi ca este aceeasi persoana cu care te-ai insurat, dar nu este asa. Ea a evoluat si, cel mai probabil, la fel si tu" - spune Coelho.
Si atunci, cheia intregului proces de transformare al relatiei este exact IMPLICAREA! Asta inseamna ca esti acolo, ca participi la acea schimbare, ca o accepti si o sprijini zilnic.
In momentul in care pornesti la drum cu ideea ca omul de langa tine ramane la fel peste ani... atunci ai mari sanse sa traiesti o dezamagire uriasa.
Ca sa nu mai vorbim despre proiectii. Fac pariu ca cei mai multi dintre noi au auzit cel putin o data in viata formularea asta - "nu mai esti cel/a de care m-am indragostit".
O proiectie de toata frumusetea, o adevarata cianura a oricarei relatii. Atunci cand hormonii se potolesc, persoana respectiva isi da seama ca partenerul/a nu este nici pe departe ceea ce a crezut si atunci bate in retragere sau pur si simplu renunta.
Partenerul/a nu are neaparat o vina, a fost tot timpul la fel... insa nu a fost vazut nici macar o secunda asa cum este, ci s-a trezit pe cap cu una bucata proiectie.
Pe tot parcursul relatiei, pana cand hormonii s-au linistit, nu a fost el/ea ci o iluzie a celuilalt - un vis, o proiectie... altcineva. Nasoala povara!
Iar asta se intampla in cazul oamenilor care nu vor sa inteleaga dinamica relatiilor, oameni care se agata de primul moment si vor sa-l prelungeasca o viata, ceea ce este imposibil.
Oamenii care proiecteaza nu se implica in mod real. Ei doar isi imbraca partenerii in aceleasi haine. Iar atunci cand hainele dau semne de uzura sau partenerul/a pare ca-si da seama ce se intampla; isi iau hainele si pleaca spre o alta tinta.
O relatie functionala, fericita, cere implicarea ambilor parteneri. Doar asa poti trece peste etapele dezvoltarii unei relatii, doar asa poti merge mai departe fara sa cedezi la prima greutate.
Altfel, fara implicare si fara iubire, nu poti spera sa ai un cuplu.