Zilele trecute mi-am schimbat poza de profil. S-a intamplat dupa mai bine de un an. Poza veche - de pe vremea Grupului de rezistenta - era destul de intunecata - purtam un tricou negru, casti pe urechi (a fost facuta in studio la Guerilla) si, desi zambeam, traversam una dintre cele mai naspa perioade ale vietii mele.
In poza noua port un tricou peach rose, o culoare pe care nu am purtat-o niciodata inainte. Si asta nu pentru ca refuzam aceste culori, crezand ca sunt gay (asta mi se pare o tampenie), ci pentru ca nu eram deschis spre culori - sufletul meu era intunecat.
Chiar cred ca starea de spirit poate fi citita prin culorile pe care le porti.
Revenind la noua poza de profil, au fost cateva "batai" subtile, cateva "ciupituri" fine... cateva reactii specifice etichetarilor de gen.
Si nu e prima data cand se intampla asta. De fiecare data cand cineva se trezeste sa te certe pentru ca iesi din tiparele genului stau si ma intreb - cine a segmentat culorile? Cine le-a impartit pe genuri? Oare culorile stiu?
Oare rozul stie ca este gay? Oare galbenul stie ca este purtat de hipsteri? O fi de acord?
Fratilor, lasati culorile in pace. Ele nu fac altceva decat sa ne infrumuseteze viata, indiferent ca sunt pe haine, in natura, pe cladiri etc.
Bucurati-va de culori si nu mai judecati oamenii in functie de asta.
Daca am chef sa port un tricou peach rose... il port si gata! Daca vreau sa port un tricou roz, il port si gata si merg pe strada tinandu-mi iubita de mana.
Nu am absolut nicio problema cu asta.
Si stiti de ce? Pentru ca nu mai am nicio problema cu mine insumi. Intunericul din sufletul meu s-a transformat in lumina si in acest moment nu fac altceva decat sa ma bucur de viata in toata splendoarea ei, cu toata paleta ei de culori.
Incercati si voi - jur ca nu doare.
Foto Credit: Robert Hanciarec