“Barbatii canta din doua motive – ca sa faca sex si din furie” – este o replica vazuta intr-un film. Mi-a placut replica asta si, pana la un punct, cred ca are sex… pardon, sens :))
Citind aceasta replica, mi-am dat seama de ce nu mai cant – nu mai exista acea furie in mine!
Pentru sex nu am cantat niciodata si, in plus, haideti sa fim seriosi – ce femeie are chef sa si-o traga cu unu’ care canta despre probleme sociale?
Mai mult, avand un coleg care statea (si inca mai sta) mai bine la capitolul dezirabilitate, ar fi fost culmea sa ne batem pe gagici. Drept urmare, el s-a ocupat de gagici, eu de furie :))
La mine, femeile nu au avut niciodata legatura cu muzica, asa cum nu au legatura nici cu scrisul, contrar anumitor pareri, cum ca as scrie pentru a obtine un palmares considerabil. Sorry lads, dar nu sunt un Warren Beaty al scrisului.
Nu mai cant pentru ca nu mai sunt furios. Iar asta se vede cand discuti cu mine si se simte atunci cand ma citesti. Iar in Hip-Hop, fara furie nu prea ai ce sa cauti.
Atunci cand te linistesti, atunci cand te descoperi, atunci cand ajungi sa te cunosti, realizezi ce trebuie sa schimbi. Eu exact asta am facut – am schimbat zonele care nu imi faceau bine, cu care viata mea actuala nu mai rezoneaza si am acceptat alte provocari.
Scrisul este o continuare a rap-ului, insa intr-o alta directie. Nu ma mai exprim in rime, ci in idei, mai lungi, mai asezate.
Nu mai vorbesc despre politica sau strada – decat foarte rar, ci vorbesc despre viata si comportamente umane. Este un alt pas – inainte as spune eu, in jos spun altii. Pentru mine conteaza ce spun eu… asa ca e de bine :))
Asta e motivul pentru care nu mai cant – sunt linistit, impacat si fericit cu viata mea. E simplu.
Iar atunci cand voi putea canta despre asta, cu siguranta voi lua din nou microfonul in mana. Pana atunci, aleg sa fac ceea ce am adorat toata viata mea – sa scriu!
