Fidelitatea nu se promite. Fidelitatea se traieste!

Fidelitatea nu se promite. Fidelitatea se traieste!

Fidelitatea nu este vreo lege, nu este ceva obligatoriu, ci o alegere personala.

Sigur, daca ne uitam peste studii, vom vedea ca infidelitatea partenerilor (si barbati si femei) este principalul motiv de divort.

Ce inseamna asta? Ca avem o problema - nu prea stim sa rezistam tentatiilor. De fapt, corect ar fi sa spun ca nu prea avem chef sa rezistam tentatiilor.

Da, fidelitatea tine si de vointa, ca orice alegere personala. In momentul in care eu aleg sa fiu fidel, in momentul in care aleg sa ma respect si deci sa-mi respect alegerea facuta... ispitele chiar nu mai conteaza.

Da, stiu... vor aparea doamne care vor rade si vor spune -"imposibil! Spui asta acum pentru ca esti indragostit. Mai vorbim peste un an".

Nu are nicio legatura indragosteala aici. Aici vorbim despre principii de viata. Iar la mine asta este un principiu de la care nu ma (mai) abat - nu insel! Este alegerea mea personala si ma simt okay cu ea.

Altii sunt liberi sa faca ce vor. Eu am inselat si stiu cum e  - DE MARE CACAT!

Asa ca la mine lucrurile sunt cat se poate de simple - cata vreme sunt intr-o relatie, sunt acolo 100%. Nu exista brese si nici bucati din mine lasate pentru altele.

Asa am ales eu - sa traiesc fidelitatea! Mi se pare o crancena abureala sa ii spui cuiva - eu nu o sa te insel niciodata, iti promit! - stiind ca o futi pe vecina de la 4.

Am mai auzit asta si ghiciti ce s-a intamplat?

Eu am ales sa traiesc fidelitatea! Mi se pare de bun simt. Este un semn de respect pentru tine si pentru celalalt.

Ispite exista oricand, chiar si atunci cand lucrurile nu mai functioneaza in relatie si decizi sa-i pui punct. Tu vei ramane singur, iar ispitele vor fi tot acolo. In plus, ar fi okay sa mai intelegem un lucru elementar - nou nu inseamna automat mai bun!

Sincer sa fiu, m-am cam saturat de eterna vrajeala cum ca barbatul este programat sa fie vanator. Sa ne intelegem - barbatii vanau mamuti, nu pizde!

Asa ca terminati cu tampeniile astea. In plus, doamnelor, eu stau si va intreb - voi traiti in continuare in grote?

Aha, ma gandeam eu! Nu credeti ca ar fi okay sa admitem ca si barbatii si femeile au instinct de vanator in ei? Nu de alta, dar aratatul cu degetul si pisicile aruncate peste gard nu sunt semne de maturitate.

Marea problema este alta - minciuna!

Chiar stau si ma intreb cum s-ar descurca cei care mint daca ar spune adevarul?

Cred ca planeta ar fi populata in majoritate de vanatori, de oameni singuri.

Nu m-ar mira, asa cum nu ma mira imaginea barbatului adevarat din zilele noastre. Cu cat e mai jegos, cu cat e mai mincinos, cu cat e mai crai, cu atat e mai adevarat.

Nu poti atinge statutul de barbat adevarat daca nu ai macar o amanta si o lista de cateva zeci de femei bifate. Chiar "nu poti".

Sunt curios ce cifre ar aparea in CV-urile amoroase ale oamenilor daca la inceputul fiecarei relatii am fi nevoiti sa le depunem undeva?

Facem pariu ca nimeni nu ar declara numarul real de parteneri avuti?

De ce? Pentru ca intreaga constructie in care traim se bazeaza pe minciuna. Asta este si motivul pentru care foarte multi oameni promit fidelitatea, desi nu pot sa o ofere.

Eu am ales sa o traiesc si mi se rupe ca in ochii unora voi parea un fraier.

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI