Multa lume se bucura de like-urile de pe Facebook. Uneori ai senzatia ca like-urile sunt un soi de stamina pentru self-esteem - daca ai putine ... esti naspa; daca ai multe, brusc esti interesant, esti in carti - publicitarii incep sa se intereseze de tine.
Din punctul meu de vedere, like-urile nu inseamna mare lucru - pot fi un feed-back, insa unul irelevant.
Orice om care a aruncat un ochi pe analytics stie ca un articol care face 1000 de like-uri poate avea 50.000 de oameni care l-au citit; asa cum un articol cu 50 de like-uri poate fi citit de 4.000 de oameni.
Asa ca treaba cu like-urile mi se pare o scurtatura spre nefericire daca o iei prea in serios.
O prietena, bloggerita, mi-a scris zilele trecute si mi-a spus cateva cuvinte despre o campanie pe care o lanseaza. Se numeste 365 de zile fericite.
Ea are dreptate - nimeni nu are grija de fericirea noastra. Asta este o chestiune care NE apartine, fiecaruia dintre noi.
Nu trebuie sa fim responsabili pentru fericirea altora, ci pentru propria fericire.
Eu am o gramada de motive pentru care ma pot considera fericit. Desi exista multi hateri care arunca acuze de genul - "textele tale sunt bune pentru coafeze" sau "esti disperat dupa like-uri"... eu sunt fericit ca pot sa comunic, sunt fericit ca am reusit sa construiesc acest blog de la 0, sunt fericit ca am reusit sa-l cresc neasteptat de mult doar prin ideile pe care le am, prin ceea ce gandesc si nu prin campanii de PR sau mai stiu eu ce alte artificii de promovare.
Pe mine nu like-urile ma fac fericit, ci feed-back-ul oamenilor. Este senzational sa vezi oameni care-ti multumesc, oameni care nu te cunosc...
Nu poti ramane indiferent in fata unor asemenea mesaje. Sunt oameni care te simt deschis si se deschid la randul lor in fata ta, un necunoscut care isi expune viata si ideile pe un blog.
Feed-back-ul lor face cat zeci de milioane de like-uri. Toti acesti oameni ma fac sa merg mai departe, imi arata faptul ca ceea ce fac este bine.
Daca ar fi sa fac o campanie, as face o campanie pentru o viata fericita, nu pentru un an fericit.
As incerca sa schimb tot jegul care ne inconjoara. Si acum o fac, asa cum pot, cu mijloacele mele si tare ma bucur ca pe diferite zone exista oameni care incearca sa faca bine. Sigur ca este greu, insa se poate!
Cu noi incepe aceasta schimbare, nu cu cei de la varf. Daca schimbarea se produce jos, in popor, ea ii va atinge automat si pe conducatori.
Din pacate, nefericirea este extrem de puternica, ura la fel... oamenii se simt confortabil in compania raului. Binele ii plictiseste, binele nu le ofera adrenalina.
Asta este problema. Am inversat complet polii - raul ni se pare bine si binele ... rau!
Si totusi, exista fericire si in aceasta lume intoarsa invers. Depinde de tine cum iti programezi sa o vezi. Depinde de tine cum te raportezi la ea.
Iar pentru asta trebuie sa alegi cum te raportezi la tine.
Pana nu cu mult timp in urma eram cel mai mare dusman al meu, eram un monstru care ma urmarea in fiecare zi in oglinda si imi spunea - "esti naspa, nu meriti nimic".
De putin timp insa, lucrurile s-au schimbat, eu m-am schimbat si am invatat sa fiu cel mai bun prieten al meu.
Acum, de fiecare data cand ma uit in oglinda, vad un om bucuros de ceea ce face, fericit de realizarile lui, un om care a descoperit drumul pe care urmeaza sa mearga.
Este un om care-si spune in fiecare zi - "zambeste, nu ai niciun motiv sa faci altfel".
Ar trebui sa incercati si voi. Nu e greu deloc.
Este ca atunci cand te uiti la tv cu telecomanda in mana. Daca nu-ti place un program... poc... schimbi canalul.
Asa e si cu viata... Nu-ti place viata pe care o ai? Schimba canalul! Telecomanda se afla la tine!