Zilele trecute am fost intrebat "ce parere ai despre fetele care-si pastreaza fecioria pana la casatorie?"
Am raspuns destul de abrupt - in afara cazurilor in care exista restrictii religioase sau a cazurilor in care au existat abuzuri in copilarie, nu exista niciun motiv logic pentru ca o femeie sa se pastreze virgina pana in ziua casatoriei.
Cum adica sa te pastrezi pentru el? Pentru care el? Si de ce sa faci asta?
Ai un trup... exploreaza-l, cunoaste-l... de ce sa-ti impui restrictii? In plus, de unde stii ca acel EL este EL cu adevarat? Cum poti macar sa te gandesti sa mori fara grade de comparatie? Este aiurea, este un cosmar. De ce sa nu te bucuri de viata? De ce sa nu te bucuri de sex?
Ne place sau nu, suntem fiinte sexuale si nu cred ca are vreun sens sa fugim de propria sexualitate sau sa o sugrumam, doar pentru ca in batrani existau anumite obiceiuri.
Nu iti ridica nimeni statuie pentru ca ramai virgina pana la nunta. Nici macar mirele. Sigur, daca este idiot, el va aprecia devotamentul tau. Insa nici asa nu ai garantia ca nu-si va dori sa linga un dos obraznic atunci cand ii va iesi in cale...
Eu cred ca asta cu "pastratul" tine cumva de "tabara" femeilor.
Sa ne gandim putin cum se raporteaza la sex fetele si baietii. Sau, ca sa fiu corect, cum se raportau pana mai ieri.
In timp ce fetelor li se spunea ca ar fi bine sa-si inceapa viata sexuala cu un baiat pentru care si simt ceva; baietilor li se spunea clar faptul ca ar fi bine sa isi piarda fecioria cu o proletara a sexului.
Sesizati diferenta? Fetelor li se spunea sa faca direct dragoste; iar baietilor sa faca sex!
O tabara era sfatuita sa se implice, cealalta sa ejaculeze! Iar lucrurile astea cred ca mai exista si in prezent.
Acum puneti cele doua tabere in acelasi pat si vedeti ce iese. Nu-i asa ca nu prea iese?
In plus, sa vorbim putin si despre chestia cu simtitul. Pe la 15-16 ani, cand virginitatea fetelor se gandeste sa se care in exil, creierul nu este suficient de pregatit pentru iubire in adevaratul sens al cuvantului - fiind in plin proces de formare. In acest context - sa spui ca iubesti este o gluma! Poate ca iubesti ideea de a iubi... insa habar nu ai ce inseamna aia.
Esti tanara, fluturii sunt ca niste dinozauri in stomac, iar dorinta carnala este evidenta.
Insa nu putem vorbi despre iubire, ci despre hormoni. Drept urmare, as spune ca tabara baietilor este ceva mai pragmatica. Ei stiu ca nu e rau sa-ti incepi viata sexuala cu cineva care stie, cu cineva care cunoaste regulile jocului.
In conditiile astea, nu cred ca ar fi rau ca si fetele sa-si piarda virginitatea cu profesionisti. Sa fim seriosi, tineretea ar trebui sa fie o anti-camera a maturitatii, ar trebui sa fie folosita pentru invatare, pentru explorare, pentru simtire (in sensul atingerii)... pentru sex!
Sincer, eu nu as ucide tineretea cu ganduri marete, cu obligativitatea relatiilor, cu traume si tradari, cu inselat si povesti siropoase etc...
Prea multe suflete ajung distruse la maturitate, prea multi oameni ajung speriati si tematori la varsta la care chiar pot intelege ce inseamna o relatie, ce inseamna iubirea.
Prea multi oameni si-au sufocat sexualitatea si pulsiunile si au ajuns sa le guste la 30-40 de ani cu disperare. E clar ca ceva a functionat eronat in trecut.
Si cred ca tocmai chestiunea asta restrictiva cu virginitatea a facut mai mult rau.
Sunt ferm convins ca cei care merg pe ideea fecioriei se tem ca fetele sa nu se transforme in "curve". Asta mi se pare o tampenie. Si, va rog sa ma credeti, sunt tata de fata.
Nu vor iesi curve deloc. O femeie care este incurajata sa-si cunoasca propriul trup si este lasata sa-si construiasca propriul drum nu va ajunge curva. Nu are cum. Cu siguranta are sanse mai mari sa aiba mai putine traume la maturitate. Este parerea mea si o sustin.
Drept urmare, cred ca ar trebui sa ne lasam copiii sa isi descopere propria identitate, propriul drum, fara sa le punem pe umeri greutatea unor conceptii deja prafuite.
Sunt curios ce parere aveti...