Cine n-are batrani, sa-si cumpere (VIDEO)

tandarica
Link-uri sponsorizate

‘Cine n-are batrani, sa-si cumpere’ – imi place vorba asta. Si, la 20 de ani de la debutul meu pe scena din Calyse, pot spune ca si eu ma pot considera cumva batran.

Acum 20 de ani, daca cineva imi spunea ca o sa scot albume, ca o sa am piese care se vor canta peste ani, videoclipuri difuzate la tv, as fi spus ca delireaza.

14 aprilie 1994 va ramane ziua in care am urcat prima data pe o scena. Nu am avut o cariera rasunatoare, nu am lansat zeci de albume, ci doar 4 cu Da Hood – Judecata de dupa (1997), Direct din unda’ground (1999), Nascut pentru asta (2001) si Secretul din gradina (2005), plus un album cu G.D.R (Grupul de rezistenta) si cateva maxi-singles.

Nu e mare lucru pentru 20 de ani, insa pentru mine si colegul Stoe Toxxic – inseamna fix cat am putut sa dam. Nu ne-am facut o viata din muzica, ci doar un hobby, o placere si consider ca am exprimat ce am simtit in momentele respective.

Anul asta, mai mult ca sigur la toamna, vom face un concert si un material best-of de 20 de ani. Iata ca am ajuns si aici.

Am ajuns si batrani. Nu conteaza cine isi aduce aminte de noi, nu conteaza daca cei care ‘scriu’ istoria genului ne includ sau nu, conteaza doar placerea de a face ceea ce am simtit, asa cum am putut.

Nu am vrut sa fim regi, nu am vrut sa fim cei mai buni, ci doar sa ne bucuram de ceea ce avem de transmis.

Anul asta, piesa Supersonic implineste 15 ani. Inca se mai canta si acum daca mergem prin tara. Asta e stampila timpului. Asta e tot ce conteaza – Muzica!

Iar la acest capitol, e loc oricand pentru batrani, indiferent de gen muzical. Chiar daca traim intr-o tara in care ‘batranii’ sunt pensionati inainte de vreme.

Zilele trecute am avut ocazia sa fac un interviu cu Ovidiu Lipan Tandarica. Dansul a lansat alaturi de Mircea Baniciu si Joseff Kappl proiectul Pasarea Rock. Ce cariere au oamenii astia.

Mi se pare un proiect de care publicul are nevoie.

Orice s-ar spune, orice gen muzical ar fi in voga, trebuie sa admitem faptul ca muzica buna nu are varsta. Ea pur si simplu este.

Ar fi pacat ca asemenea muzicieni sa stea sa-si plimbe nepotii prin parc.

Iar aici nu se pune problema de trenduri, ci despre un lucru elementar, care exista din ce in ce mai putin in media autohotona – RESPECT!

In fata acestor oameni, care sunt de o viata pe scena, eu nu pot decat sa-mi scot palaria.


Vezi mai multe din Vedete pe 220.ro

Link-uri sponsorizate

Comments