Iubirea nu inseamna suferinta! A iubi nu inseamna a fi victima!
Sunt doua lucruri complet diferite, ce nu pot fi niciodata asociate.
Suferinta din dragoste este normala doar pentru acele persoane care accepta orice.
'Iubirea nu poate fi invinsa' e doar un titlu de film. Realitatea arata ca de-a lungul vietii facem destule alegeri gresite si intram in suficiente relatii dureroase.
Daca pleci de la ideea ca iubirea nu poate fi invinsa, iti accepti rolul de victima... mergi in orb fara sa intelegi faptul ca exista moduri de a iubi obositoare si insuportabile.
Sigur, orice fiinta de pe planeta asta merita sa fie iubita, sunt de acord cu asta. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa suportam relatiile care ne distrug propriile sisteme de valori.
Nu, in iubire nu trebuie sa suporti orice!
Iubirea in cuplu presupune DOUA persoane multumite! Atunci cand nu exista acest echilibru, ceva nu e in regula.
In general se spune ca omul trebuie acceptat asa cum este. Se prea poate! Insa daca aceasta acceptare presupune un sacrificiu psihologic major din partea noastra sau auto-distrugere... atunci apar limitele de toleranta!
Oare chiar poti avea o relatie cu cineva care azi te iubeste si maine te uraste?
Poti avea o relatie cu cineva care te crede incapabil si inutil si vrea sa te domine mereu?
Poti avea o relatie cu cineva care te sufoca constant?
Poti avea o relatie cu o persoana care te trateaza ca pe cel mai mare dusman si te anihileaza sistematic?
Poti sa iubesti o persoana care spune ca te iubeste, dar nu poate renunta la amant/a?
Eu cred ca nu! Adica poti sa o faci, dar pentru cat timp? Cat poti sa inghiti? Cat poti sa porti haina victimei si mai ales de ce?
Iubirea nu inseamna suferinta si nici victimizare.
De aceea sunt de acord cu cei care spun ca intotdeauna este necesara o mare doza de realism emotional.