Cand iubeste, romanul imparte orice, mai putin partenerul. Pe ala doar il tradeaza! Separat, ca asa e moral - sa nu afle :)) 'Nu e frumos si cred ca e aiurea sa sufere'
Suna dur intr-adevar, insa stau si ma intreb de unde vine mentalitatea asta - eu nu impart?
In primul rand cum ai putea sa imparti ceva ce nu iti apartine? Persoana cu care ai o relatie, fie ea si casnicie, nu iti apartine, nu ai un certificat de proprietate asupra vietii sale.
Drept urmare, asta cu "nu impart" mi se pare o prostie. Eu nu cred ca iubirea are vreo legatura cu ideea de posesie. Iar atunci cand consideri ca cineva iti apartine, de fapt nu iubesti, ci doar esti proprietar si deci crezi ca ai drepturi depline - inclusiv dreptul de a-ti insela propria proprietate.
Din punctul meu de vedere, oamenii care iubesc cu adevarat nu se inseala. Nu au cum! Ca sa inseli, trebuie sa ai ceva, sa-ti apartina ceva. Ori oamenii care se iubesc nu-si apartin. Ei doar traiesc unii langa ceilalti si nu unii cu ceilalti. Si mai ales stiu sa se respecte! Stiu, suna ideal, insa cred ca are totusi sens.
Nu vi se pare bizar sa auzi oameni care spun - 'eu nu l-as imparti pe partenerul/a meu/a niciodata' si cand discuti mai adanc auzi ca de-a lungul anilor si-au inselat partenerii, ba chiar si pe cei actuali?
Cum vine asta? Ce fel de iubire e asta? Adica ne iubim doar cat timp impartim acelasi pat? In rest, putem sa ne inselam separat?
Cred ca daca am reusi sa comunicam cu adevarat nu ar fi nevoie sa ne inselam, nu ar fi nevoie sa evadam din 'iubirea noastra perfecta' ca niste hoti pe scara de incendiu, ci am face-o impreuna, complet asumat. Asta daca s-ar ajunge pana acolo!
De ce sa sari gardul separat cand poti sa o faci impreuna? Nu asa e normal atunci cand iubesti?
Mi se pare interesant, ba chiar ironic, modul in care ne conditionam iubirea - intram in relatii cu o gramada de secrete, insa avem pretentii de fidelitate si sinceritate; inselam fara niciun fel de probleme, dar putem jura ca iubim. Suntem de-a dreptul interesanti!
Avem un mod aproape pervers de a trata iubirea. Pana la urma am senzatia ca si pe ea o detinem tot cu acte de proprietate!