De ceva timp ma tot intreb chestia asta. De ce ne incapatanam sa traim impreuna cand e clar ca nu prea ne intelegem?
Unde este veriga lipsa? Dupa parerea mea, nu ne intelegem pentru ca refuzam sa ne cunoastem.
Orbiti de gandirea de turma si de 'legile' transmise din mosi stramosi, nu avem nici cea mai mica intentie sa gandim cu capul nostru si sa incercam sa il intelegem pe celalalt, mergand pe ideea ca daca si parintii sau bunicii au trait la fel, noi de ce sa fim altfel?
Si uite asa suferim, dam vina pe providenta, pe ghinion, pe 13-le din carti, pisica neagra si asa mai departe, fara sa intelegem un lucru elementar - suntem total diferiti si daca nu invatam aceste diferente este greu de crezut ca vom reusi cu adevarat sa ne intelegem.
"Iar sa invat? Ce sa mai invat? Nu am invatat destul? - vor spune unii. Nu, nu ai invatat nimic. Sistemul de invatamant nu te invata cum sa devii om, ci cum sa ajungi un muncitor eficient. Iar acasa esti invatat aceleasi greseli pe care le-au facut parintii tai.
Drept urmare, ce vrei? Sa continui un patern eronat sau sa intelegi cum functioneaza lucrurile? Cum poti sa vorbesti despre intelere in cuplu cand tu nu esti dispus sa intelegi cum functioneaza cel/cea langa care traiesti, cand tu refuzi sa-i citesti constructia?
Va dau un exemplu simplu - cum reactioneaza o femeie atunci cand barbatul se uita pierdut in zare, pe geam?
Primul ei gand este ca omul are o problema, ca se gandeste la altcineva. Eronat complet! In acele momente, el vorbeste cu el si nu, nu despre alta femeie, ci despre problemele lui, despre ceea ce are de facut. Noi, barbatii, avem astfel de discutii, asa cum si voi le aveti pe ale voastre. Iata un exemplu de cat de usor poti avea perceptii gresite.
Si asta a fost un exemplu minor. Suntem complet diferiti, nici mai frumosi, nici mai urati, ci diferiti, iar daca vrem sa traim impreuna mi-e teama ca va trebui sa renuntam la orgolii si sa ne asezam in banca invatarii.
Nu doare, iar drumul este unul ce va ofera rezultate interesante. Altfel, nu are sens sa ne chinuim. Serios! Decat sa intram orbi in relatii si apoi sa ne distrugem existenta, mai bine ne facem un bine si imbratisam singuratatea. De noi depinde ce alegem...
Asadar, va invit sa incepem sa ne cunoastem pentru a ne putea intelege. Ce ziceti?