Femeile ma fascineaza pana la adoratie. Desi mi-am luat cativa bocanci in gura de-a lungul vietii, voi continua sa venerez femeia.
Si asta in ciuda cliseelor ce par sa-i corupa viata in fiecare zi. Un astfel de cliseu este conceptul de barbat adevarat.
Cand o femeie il invoca pe "barbatul adevarat", toti barbatii incep sa-si scaneze lista de calitati - 'bani? am! check! penis am? Am! Check!
Masina am? Am! Check! Papagal am? Am! Check! Gata frate, sunt barbat adevarat!'
Pentru unele este posibil, pentru altele nu. Conceptul de barbat adevarat imbraca halucinant de multe forme - atatea forme cate femei exista intr-o incapere.
El nu poate fi definit clar, concret.
Dupa parerea mea, barbatul adevarat nu este acel exemplar rarisim, dupa care se intorc toate capetele, nu este acel investitor celebru, acel cantaret sau pilot, ci este acel barbat care stie sa asculte.
Chiar daca nu este cel mai bogat om de pe planeta, barbatul care stie sa asculte este tatal lor - el stie ce sa-i ofere unei femei in pat; el stie cum sa o rasfete, el stie cum sa comunice cu ea... pentru ca fiind atent si ascultator, reuseste sa o citeasca si sa o inteleaga.
O femeie care nu este ascultata se simte ejectata, izolata, neinteleasa si, odata cu trecerea timpului incepe sa se usuce pe interior.
Ea nu va fi fericita, oricat de multi bani va avea pe mana, oricate cadouri va primi. Ceva ii va lipsi mereu. Iar acel ceva se numeste mangaierea sufletului, un lucru de care doar barbatul care stie sa asculte e capabil.
Ia sa vedem ce parere aveti despre asta?