De cateva zile bune am decis sa ma lepad de armurile pe care le-am purtat pe mine foarte multi ani. Enough with the bad boy shit!
Recunosc, sunt un soi de Woody Allen in trup de Vin Diesel. Asta e! M-am saturat sa dau bine in ochii femeilor, m-am saturat sa fiu dorit doar pentru atitudinea de fucker sau killer. Asta nu inseamna ca am ales drumul abstinentei...
Va spun sincer, E USOR SA VINZI VRAJEALA - si unii dintre voi fac asta in fiecare zi. Drept urmare, am decis ca a sosit momentul sa opresc toata sarada asta - a baiatului dur, a acelui mascul impasibil care da cu toata lumea de pereti. La un moment dat obosesti sau, mai mult, iti dai seama ca nu te ajuta la nimic. In cazul meu, s-au intamplat amandoua.
Recunosc, inca de la varsta de 17 ani ma aflu mai mult sau mai putin sub lumina reflectoarelor, sub lupa publicului - fie prin muzica, fie prin aparitiile televizate in calitate de jurnalist, fie prin show-urile, articolele si interviurile de pe net.
Nu e usor sa stai sub presiune atata timp. Comentatori exista peste tot, oameni care te arata cu degetul la fel. Practic, lumea asta iluzorie plina de lumini false te obliga cumva sa iti pui armuri si scuturi, te obliga sa renunti la tine.
Incet, dar sigur, ajungi sa-ti placa, e ca un role-play si te simti excitat cand faci sex cu mintile oamenilor.
In timpul asta insa, inauntrul tau totul se usuca, totul devine desert si, fara sa-ti dai seama, ajungi gol de continut. Ajungi un entertainer al dezastrului, o imagine schimbatoare odata cu gusturile unor indivizi pe care nici macar nu ii cunosti. Nu tu esti cel care impune gustul, ci gustul te impune pe tine. Tu esti doar un bufon care trebuie sa faca frumos pentru altii.
Si atunci, care e rostul? Care e rostul tuturor aparitiilor televizate? O anumita notorietate. Asa si? Cine ma cunoaste cu adevarat? Cati? Cativa - in general familia si prietenii apropiati. In rest, ma stiti ca Vulpescu ala de la tv, de la Storcator sau ca Nai'gh'Ba.
Habar nu aveti ce simt, cum simt, ce cred cu adevarat sau cum sunt ca om. Multi ma judeca, multi iau in deradere tot ce scriu. Nu ma deranjeaza. Stiti de ce? Pentru ca totul e asumat - si aprecierile si atacurile si mistourile celor care vor sa-si masturbeze superiori ego-ul.
Am cunoscut toate etapele, am stampilat o gramada de oameni si situatii si am platit pentru asta. Ei inca nu stiu, dar ii asteapta exact acelasi lucru.
Pentru mine toate astea au trecut. Nu sunt nici pe departe vreun sectant, vreun guru, vreun specialist, vreo entitate superioara. Sunt acelasi eu care am fost inainte sa pun armurile - un baiat absolut normal, care face lucruri ca oricare alt baiat, care are idei si si le exprima liber fara sa-i mai pese de judecata celorlalti.
Cred ca de aici pleaca cele mai multe dintre problemele noastre - de la judecata celorlalti. Ne e teama de gura lumii atat de rau incat ajungem sa ne fie teama si de gura noastra si ajungem sa ne sufocam propriile instincte.
Eu refuz sa mai fac asta si atunci imi arat toate laturile - iubitorul, concupiscentul, tatal, rapperul, jurnalistul, tolerantul, intrigantul etc
Toate astea ma alcatuiesc ca om. Drept urmare, chiar daca din ce in ce mai multe persoane ma intreaba de pe ce planeta vin, eu spun doar atat - de aici, de pe Pamant, m-am ridicat dintre epave si nu mai am de gand sa ma mai intorc in mal.
P.S.: Sunt curios cum ar arata lumea daca toti oamenii ar renunta la armuri, la minciuna, la vrajeala pe care o vand zilnic?