Ești sigură că ai dat tot?

sotie
Link-uri sponsorizate

‘Bărbații sunt niște râme fără coloană vertebrală. Le dai totul și ei tot pleacă’.
Este genul de mesaj care vine, ce-i drept, nu foarte des, cel puțin în ultima vreme, dar vine.

Pe mine mă obsedează ideea asta a femeilor de a da tot!
Cum îți dai seama că dai tot?

Cine decide că dai tot?
Tu?
Pe baza căror criterii?
Cum poți să susții că oferi totul, când tu nu îți verifici ‘oferta’ cu celălalt?
Crezi că e realist și sănătos să gândești așa?

Sau este mai bine să deschizi bine urechile și să încerci să îl/o asculți?
Nu de alta, dar am impresia că în multe dintre cazurile astea, persoanele oferă ceea ce vor ele, ceea ce cred ele că trebuie și nu ceea ce partenerii au nevoie sau își doresc.

Or asta numai iubire nu este!
Este, cu voia dumneavoastră, manipulare crâncenă!
Ceva de genul – ‘iubirea este așa cum spun eu, așa tu trebuie să te mulțumești cu ceea ce consider eu că îți trebuie!’
Pe bune?

Aici nu vorbim despre iubire, ci despre impuneri de reguli, fie și într-un mod subtil, deci nu neapărat pe față.
Și mai vorbim despre ceva – despre neascultare!
Iar asta este o mare problemă în relații – iluzia că tu știi mai bine ce îi trebuie celuilalt.

Ei bine, tocmai încercarea asta de a impune direcții, fără a te conecta la adevăr, duce la tiparul de gândire prezentat în prima frază. Da, duce la frustrări, la ură, la mânie, la furie, la neîncredere, la distorsiuni grave…
Și grele mai sunt reparațiile unor astfel de ‘bube’.

‘I-am oferit tot. Doar curvă n-am putut să fiu! Și a găsit o curvă care l-a luat’ – asta mi-a scris cineva într-un mesaj.
Dacă stați și analizați, de fapt, realizați că i-a oferit ceea ce a crezut ea. Atât!
Din moment ce el a ales să plece cu alta, e clar că au existat niște zone pe care ea nu a reușit să le acopere.
Sau nu a vrut!

O relație are întotdeauna doi participanți, iar pentru a ne putea armoniza este nevoie de un element incredibil de important-FLEXIBILITATE!
Ce înseamnă asta?
Adaptare la ceea ce vine peste tine în relație!

Să crezi că te-ai îndrăgostit și vei rămâne așa până la finalul zilelor este o distorsiune!
Să crezi că ați intrat în relație și, gata, nu mai trebuie să faci nimic, la fel, este o distorsiune.
O relație este un organism viu, un organism format din două persoane care se dezvoltă constant.

De aceea spun că e nevoie de adaptare și flexibilitate!
Și de dorința de a te conecta constant!
Nu vorbește?
Gândește-te cum a fost de la bun început?
Era comunicativ?
Dacă da, atunci ar fi bine să cercetezi puțin istoricul certurilor voastre și să vezi când a încetat să mai comunice și de ce?
Tu cum ai participat la starea asta?

Nu a fost comunicativ?
Și tu ce sperai că se va întâmpla când ai intrat într-o relație cu un ‘mut’?
Că vei reuși să-l citești?
Țeapă!

Să fim serioși – nimeni nu mutește din senin!
Nimeni nu se retrage din senin din comunicarea de cuplu.
Întotdeauna există triggere – fie ele și subtile, insesizabile atunci când apar – care produc distanțarea!
De ce?
Pentru că nu suntem învățați să ne conectăm.

Drept urmare, atunci când ai impresia că oferi, analizează cum o faci.
O vorbă spune că un psihic sănătos reacționează imediat la abuz!
Dacă transpunem asta în relații, e posibil ca răceala, distanțarea sau muțenia să fie pur și simplu reacții la diferite forme de abuz pe care tu le exerciți asupra celuilalt.
Valabil și pentru domni!

Eu vă propun ca înainte să ne apucăm să aruncăm vina pe umerii celorlalți, să încercăm să deschidem ochii și să vedem ce am făcut noi, ce am produs noi prin comportamentele și atitudinile noastre.

Fac pariu că nu ne va plăcea totul, fac pariu că astfel de analize pot fi dureroase pentru anumite persoane, însă dacă vrem să evoluăm, cred că sunt cât se poate de utile.
Voi ce părere aveți?

Link-uri sponsorizate

Comments