Te-ai trezit vreodată de dimineață și ai mulțumit pentru ceea ce ai? Cui i-ai mulțumit? Părinților? Partenerului/ei de cuplu? Prietenilor? Colegilor de birou? Lui Dumnezeu? Cui?
Dacă ai făcut acest lucru, cum te-ai simțit? Ai stat să analizezi?
Azi vreau să vorbim despre recunoștință, un element fundamental în economia fericirii umane.
Pentru mulți, recunoștința poate fi ușor confundată cu anumite expresii ale politeții. Să fie doar atât?
De ceva vreme, urmez un curs intitulat ‘Science of Happiness’, care este predat de doi profesori de la Berkeley. Ei bine, modulul 8 este dedicat în întregime recunoștinței. Chiar mă întreb: există vreo instituție de învățământ superior din România care să predea așa ceva?
În fine, ca să revin, vă voi spune așa, de deschidere, faptul că studiile arată fără dubii faptul că recunoștința este fundamentală în economia fericirii noastre. Potrivit lui Robert Emmons – unul dintre cei mai cunoscuți cercetători în acest domeniu – ‘recunoștința este o emoție complexă, cu funcțiuni sociale și psihologice puternice. Recunoștința este atât o emoție, cât și o practică și este esențială în studiul fericirii umane‘.
Acum, pentru a evita confuziile – mai ales pe cele religioase (nu de alta, dar de-a lungul anilor am văzut multe persoane care cred că tot ce este moral pe lume vine de la scripturi); ar fi okay să încercăm să vedem ce înseamnă recunoștința?
În 2007, Robert Emmons a definit recunoștința ca fiind ‘un sentiment de reverență pentru lucrurile care îți sunt date. Sunt cadouri care vin către noi și asta este cheia gândirii vis-a-vis de ceea ce înseamnă recunoștință în viețile noastre’.
De altfel, încă de acum sute de ani se considera că recunoștința este un punct cardinal al moralității, o chestiune ce promova cooperarea dintre oameni.
Ca să revin în prezent, cred că uneori, poate chiar zilnic, nu ar fi rău să ne oprim puțin din ceea ce facem și să analizăm ceea ce primim de la ceilalți. Cu apreciere și recunoștință! Cred că nu ar fi rău să ne concentrăm mai mult asupra lucrurilor bune care se întâmplă în viețile noastre, lucruri nu neapărat meritate sau câștigate, dar care sunt rezultatul acțiunilor altor persoane.
Recunoștința este o programare mentală, este un mod de a vedea lumea altfel, nu doar în alb, negru și gri, ci într-o paletă superbă de culori. Deloc întâmplător, recunoștința este din ce în ce mai mult asociată cu starea de bine, atât la capitolul relații interpersonale, cât și în zona relațiilor romantice.
Ce face concret programarea mentală pe recunoștință? Mărește nivelul de satisfacție și fericire din viețile noastre, crește nivelul de optimism, scade nivelul de gânduri și comportamente toxice care îi împiedică pe oameni să fie fericiți (indivia, posesivitatea, materialismul etc), reduce nivelul de anxietate și șansele de a cădea în depresie.
De altfel, studiile arată faptul că atunci când atingi acest set-up mental este aproape imposibil din punct de vedere fizic să fii anxios sau depresiv, ceea ce mi se pare extrem de important în lumea în care trăim.
După cum vedeți, recunoștința aduce un plus de bine în relațiile noastre – atât cu sine, cât și cu ceilalți. Trebuie doar să învățăm să o programăm.
Ce ziceți… se poate?
P.S.: În zilele următoare voi scrie despre puterea recunoștinței și despre modul în care afectează în mod pozitiv relațiile de cuplu.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
Foto Credit: Florian Gândilă
