Nimeni nu părăsește pe nimeni!

breakup2
Link-uri sponsorizate

‘Nimeni nu părăsește pe nimeni! Pur și simplu unul merge mai departe. Cel care rămâne în urmă crede că este părăsit’ – este o părere care-i aparține psihoterapeutului rus Mihail Litvak.

Pare greu de acceptat, însă cred că are dreptate. Știu că vor exista persoane care se vor grăbi să ‘sară’ cu exemple, persoane care nu vor putea accepta această idee, însă cred că totul ține de modul în care fiecare om în parte se raportează la ideea de relație.
Dacă privim cu atenție la raportările clasice – cele cu care mă confrunt zilnic în discuțiile cu cititorii – observăm că atunci când intri într-o relație ai două variante: 1. îți respecți alegerea indiferent de situație și 2. pleci și te transformi într-un trădător.

Haideți să le luăm pe rând:
1. Îți respecți alegerea indiferent de situație
Aici lucrurile sunt cât se poate de discutabile. Faptul că ai început o relație nu înseamnă obligatoriu că trebuie să rămâi acolo până sfârșitul vieții sau că trebuie să înghiți tot felul de umilințe. Să fim serioși, foarte multe relații se bazează pe lupte de putere, pe dorința de a-l schimba pe celălalt, pe supunerea celuilalt etc…

Pornind din acest punct, cred că ar fi cazul să acceptăm faptul că nu toată lumea are chef să fie călcată pe cap. Drept urmare, mi se pare normal ca un om – indiferent că vorbim despre bărbat sau despre femeie – care ajunge să nu-și mai găsească locul în relație, care se simte umilit și abandonat sau care pur și simplu nu mai simte nimic pentru partener/ă, să plece din relație.

Ar trebui oare să ne simțim vinovați atunci când plecăm? Nu! O spun ferm! Sigur, asta nu înseamnă că pleci de nebun când ți se scoală ție, că pleci fără motiv. Însă în condițiile în care integritatea ta emoțională/psihică este afectată de comportamentul celuilalt, nu ai nici cel mai mic motiv să mai rămâi. Și nu, nu părăsești, ci mergi mai departe. Scopul? Protejarea propriei integritati și dorința de a fi fericit/ă.

În concluzie, cred că ar trebui să uităm de ideea că dacă ai ales să rămâi într-o relație trebuie să te transformi în prizonierul ei. Iubirea înseamnă în primul și în primul rând libertate – de mișcare și de alegere. Iar dacă iubirea dintr-un cuplu ajunge să-i facă rău unuia dintre parteneri, atunci ieșirea din relație este o decizie cât se poate de sănătoasă!

2. Pleci și te transformi într-un trădător
‘M-a părăsit nenorocitul!’, ‘O curvă ordinară. A fugit după bani’ – sunt formulări pe care le auzi frecvent din partea oamenilor care au rămas în urmă. Da, despărțirea doare. Doare rău. Mai ales atunci când există ‘urme’ (copii). Ea lasă răni ce nu pot fi închise cu ușurință.

Și totuși, este corect să ne grăbim să-i facem pe ceilalți trădători? Cel puțin aici, în România, există o adevărată cultură care îi condamnă pe cei care aleg să iasă din relații. Să nu care cumva să îndrăznești să faci una ca asta, că vei fi aspru judecat. Chiar dacă ai luat decizia corectă și ți-ai protejat dreptul de a fi fericit/ă, atunci când ieși dintr-o relație, toți ceilalți se uită la tine ca la un trădător. Nu le pasă de motive, nu le pasă de ceea ce simți, nici măcar nu vor să îți asculte părerea.Te judecă, îți pun ștampile și se grăbesc să îl/o ia în brațe pe părăsit/ă.

Întrebarea care se pune aici este următoarea: cine este victima? Cel care a ales să meargă mai departe sau cel care a rămas în urmă? Într-o proporție uriașă, fac pariu că s-ar răspunde: cel care rămâne în urmă! Oare? Vedeți cum îi condamnăm automat pe cei care pleacă? Și dacă ei au fost, de fapt, victime, prizonieri în propriile relații? Cum vă sună asta?

Eu nu m-aș grăbi să arăt cu degetul spre persoanele care aleg să iasă din relațiile lor. Ba mai mult, unii cred că merită felicitați. Nici nu aveți idee câți oameni rămân în relații care îi distrug doar pentru că se tem să nu fie considerați trădători. Mulți, mulți de tot și este păcat că se întâmplă asta.

Mihail Litvak are dreptate: ‘Nimeni nu părăsește pe nimeni. Pur și simplu unul merge mai departe. Cel care rămâne în urmă crede că este părăsit’.

Ce mișto ar fi să reușim să ne schimbăm complet mentalitatea vis-a-vis de relații/ despărțiri, fericire în doi, decizii etc…

Multe s-ar schimba! Lucrurile s-ar petrece cu totul și cu totul diferit. Oamenii nu s-ar mai grăbi să între în relații, nu ar mai lua decizii importante la cald, și-ar căuta mai atent partenerii și nu ar mai suferi atât de mult atunci când celălalt ar alege să meargă mai departe.

Cea mai mare otravă care continuă să ne distrugă sufletele este ideea potrivit căreia iubirea adevărată este cea veșnică. O mare tâmpenie! Este de fapt o condamnare la nefericire! Te face să taci și să înghiți crezând că asta înseamnă iubirea. Și taci și înghiți și suferi până simți că se cojește pielea de pe tine și nu înțelegi de ce trebuie să faci asta… iar în tot acest timp, în mintea ta zburdă ideea: iubirea adevărată este cea veșnică!

Renunțați la prostia asta! Nu mai credeți în toate bazaconiile. Nu toate relațiile se califică pentru veșnicie.

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

FotoCredit: thespiritscience.net/

Link-uri sponsorizate

Comments