Sa iubesti o persoana care nu te iubeste este nefiresc

iubire toxica
Link-uri sponsorizate

Nu e prima data cand o spun – atunci cand ajungi sa induri tot felul de jigniri de dragul unei posibile iubiri… ai o problema!

Aia nu e iubire, ci adictie fata de o idee – de ideea de a iubi sau de a fi indragostit/a.

Iubirea inseamna bucurie, nu sacrificiu, nu lacrimi sau cazna!

Din pacate, mai toate filmele romantice prezinta povesti toxice – o femeie indragostita de un barbat rece si lipsit de scrupule… blah blah…
Lumea se uita cu sufletul la gura si pactizeaza cu victima, el fiind bineinteles un nenorocit lipsit de sentimente.

Femeile lacrimeaza – la final le vezi cu ochii pictati (multe trec sau au trecut prin aceeasi poveste); iar barbatii se uita plictisiti fara sa inteleaga ce cauta in sala de cinema? (ar fi preferat un film de actiune)

Din punctul asta de vedere, barbatii sunt (cel putin aparent) ceva mai pragmatici. Asa e constructia lor – functioneaza pe rezolvarea de probleme, iar daca relatia lor nu merge, ei au doua variante – fie incearca sa o repare, fie se cara.

Femeile actioneaza pe emotie si atunci e mai greu sa vada lucrurile asa.

Sigur, nu pot generaliza nici intr-o parte, nici in alta. Exista si barbati care functioneaza pe emotie si femei pragmatice.

Cert este ca nu exista vreun motiv logic sa iubesti o persoana care nu te iubeste.

Misto scria pe un carton acum cateva zile – “sa iubesti o persoana care nu te iubeste e ca si cum ai astepta avionul in gara”.

Este nefiresc, ilogic… si, in anumite situatii, este boala!

Este o boala a gandurilor, o boala a sufletului, o boala a alegerilor.

Cel/cea care iubeste o persoana care nu simte la fel… sufera zi de zi, clipa de clipa, isi construieste un pattern distructiv, se auto-victimizeaza, se auto-flageleaza.

Acolo nu este iubire, ci abuz (auto-abuz).

Iubirea, pentru a fi functionala, are nevoie de doi oameni care se iubesc, de doi oameni fericiti.

Iubirea este chin atunci cand este uni-directionala.

Este o iubire schilodita, o iubire otravita.

Nu am sa inteleg niciodata de ce alegem asta? De ce alegem sa ne chinuim?

Oare cand vom invata ca relatiile inseamna parteneriat si nu adversitate?

Am trecut si eu prin modelul asta. M-am zvarcolit, am picat pana in adancurile suferintei si mi-am dat pumni in cap. Initial am dat vina pe ele, insa vinovat am fost eu. Am fost eu, pentru ca am permis, pentru ca am ramas, pentru ca am crezut ca le pot schimba sau ca timpul le va schimba. Cea mai mare greseala.

Iar genul asta de greseala lasa urme adanci in suflet. Urme care se vindeca greu.

Mai toate modelele de relatii cu care am crescut erau toxice, incepand din casa si pana in carti (povesti).

Stiu, nu este usor sa ne rescriem perceptia despre relatii; insa cine a zis ca viata e usoara?

Ea poate deveni usoara doar atunci cand reusim sa curatam toate otravurile din viata noastra. Iar pentru asta, un prim pas ar fi sa intelegem ce inseamna de fapt mult trambitata iubire?

Bucurie? Clar!

Suferinta? Nici vorba!

P.S.: Acesta este un fragment din cartea ‘Iubirea de la A la Z: Alfabetul relațiilor’. Dacă vrei să o comanzi, intră AICI

Foto Credit: adventuresingrace.com/toxic-love/

Link-uri sponsorizate

Comments