Infidelitatea este un proces complex, nu ceva ce poate fi încadrat în dihotomia: alb-negru, bun-rău, corect-greșit.
Sunt conștient de nivelul de energie pe care îl poate emana această discuție, însă mi se pare necesar să începem să vorbim despre infidelitate, chiar dacă pentru mulți înseamnă disconfort, sau durere.
Infidelitatea este parte din viața noastră de cuplu și dacă ar fi să privim asupra studiilor - deși ele sunt profund viciate la acest capitol, cam 50% dintre cei care se află, sau s-au aflat în relații, sau căsnicii, au trecut prin asta.
De ce consider că studiile despre infidelitate sunt viciate?
Simplu, deoarece o principală caracteristică a ei este minciuna, drept urmare, este greu de crezut că intervievații vor spune adevărul, mai ales femeile.
Și pe buna dreptate.
Câtă vreme pe planetă încă există culturi care pedepsesc cu pietre adulterul feminin, este clar că ele vor avea dificultăți în a-și recunoaște acțiunile.
Și totuși, este știut faptul că infidelitatea feminină a crescut cu 40% în ultimii 50 de ani, ceea ce cadrează cu evoluția sociala a femeilor.
Înainte să deschidem orice discuție despre infidelitate, ar fi util să începem cu ceea ce este important: cu definiția!
Aici pot exista viziuni diferite, de la caz la caz și cred că nu multe sunt cuplurile în care cei doi discută clar și deschis despre ceea ce înseamnă infidelitate.
Din acest punct de vedere, tehnologia actuală oferă tot felul de variante menite să intre sub umbrela trădării: aplicații de dating, video-chat, site-uri porno, rețele de socializare, onlyfans, cluburi de striptease, cluburi sexuale, sexting, site-uri de escorte, etc...
Ar fi excelent nu doar să vedem ce înseamnă pentru fiecare infidelitatea, ci și ce facem atunci când unul, sau celălalt, simte nevoia să...
Și aici mi se pare important să discutăm preventiv.
Iar aceste discuții s-ar descrie cam așa: ce se va întâmpla dacă?
Aici fiecare partener ar fi să aibă capacitatea de a-și exprima nevoile sexuale, fară să fie judecat, ridiculizat, condamnat etc...
Să fim serioși, faptul că intrăm într-o relație/ căsnicie nu înseamnă că am murit.
Suntem oameni în continuare și simțim.
Este complicat să ceri ca celălalt să te vadă drept unic obiect al atenției/dorinței pe viață.
E simplu și superficial, este o așteptare nerealistă.
Nu mai spun că dorința este un privilegiu al oamenilor care au timp și care nu sunt extenuați. Din acest punct de vedere, multe cupluri au probleme reale și serioase.
A nu se înțelege că sunt promotorul infidelității. Departe de mine.
Însă mi se pare just să fim realiști și să discutăm cu toate cărțile pe masă despre un subiect care produce atâta suferință.
Și, chiar cred că mare parte din această suferință este generată tocmai de lipsa de comunicare, de lipsa de prevenție și de lipsa de înțelegere a complexității vieții.
Iar aici v-aș ruga să-mi permiteți să vă semnalez următoarea perspectivă:
CARE PARTE A INFIDELITĂȚII TE DERANJEAZĂ?
Ia-ți două minute și gândește-te:
- faptul că a făcut sex cu altă persoană (femeie sau bărbat)?
- faptul că te-a înșelat cu cineva mai tânăr/în vârstă?
- faptul că te-a înșelat cu cineva mai frumos/frumoasă?
- faptul că era o prietenă/prieten de familie
- faptul că te-a mințit ani de zile, desi tu știai ce se întâmplă și aveai dovezi? (ți s-a spus că ești nebun/ă și că nu se întâmplă nimic, sau are doar o perioada mai proastă)
Am făcut acest exercițiu și sexul a fost cel care a deranjat cel mai puțin.
Minciuna a fost nr 1!
Pe bună dreptate, de altfel.
Vezi? Lucrurile nu sunt simple deloc. Iar infidelitatea nu este ceva ce trebuie analizat prin prisma gândirii: dacă o face, atunci...
În foarte multe cazuri, deși încrederea a fost zdruncinată, infidelitatea poate fi depășită.
Dar despre această etapă vom vorbi într-un text viitor.
Promit un serial despre infidelitate, astfel încât să dezbatem și să înțelegem mai bine anumite lucruri.
Aștept cu interes mesajele voastre.