Ați observat că noi, oamenii, în general, nu reușim să asociem ideea de relație cu libertatea?
În general, atunci când vorbim despre relații, folosim termenul de ‘închis’.
Bizar, nu credeți?
Și ne mai mirăm de ce atâția oameni – și bărbați și femei – fug de relații?
Păi cine are chef să intre la pușcărie?
Cum sună îndrăgostirea, de fapt, în acest context?
‘Hey, îți propun să te muți în celula mea. Te voi hrăni cu grijă, la început; îți voi oferi plăceri trupești, până când te acomodezi; voi mima iubirea, până când mă voi plictisi de tine; după care o să te laș să putrezești’.
Așa?
Cine are chef să intre într-o asemenea construcție?
Cred că nimeni.
Și, pe bună dreptate.
Cum să spui că o relație este o construcție închisă?
Păi asta duce la detenție!
Automat!
Ori o relație nu este asta. Nu ar trebui sa fie asta.
Am mai scris-o și o repet – o relație nu se deschide la exterior, ci la interior.
Ce înseamnă această deschidere?
Libertatea celor doi parteneri de a fi!
Adică formarea a ceea ce numim intimitate!
Cum se manifestă această intimitate?
Prin igienă emoțională – atât a fiecăruia dintre parteneri, cât și la nivelul relației lor.
Intimitatea nu se rezumă doar la sex – aia este intimitate erotică, fizică.
Pe lângă asta, mai există: intimitatea psihologică, intimitatea emoțională, intimitatea intelectuală, intimitatea socială, spirituală etc…
Ce mama zmeilor înseamnă intimitatea asta?
Cunoaștere și încredere!
În tine, în celălalt și în relația voastră.
Iar asta nu se poate obține într-un beci, adică într-o relație închisă.
Nu se poate, repet!
În acele relații închise, despre care vorbesc toți psihologii, vorbim despre frică.
Frica fiecăruia dintre parteneri vizavi de ce îi poate face celuilalt și invers.
Acolo nu există deschidere spre conectare, deci nici dorința de a forma intimitatea.
Și, dacă mă întrebări pe mine, nici prea mult autentic.
Totul este formal și cât se poate de distant!
Așa aș caracteriza eu această relație închisă!
În aceste condiții, e firesc ca presiunea să se adune și, la un moment dat, lucrurile să bubuie.
Așa cum am spus și ieri – relațiile sub presiune au nevoie de supape!
Cum se manifestă supapele alea?
În mai multe feluri: dorința de a deschide relația spre exterior, conflicte dese, violență – verbală sau fizică, abuz emoțional, despărțiri temporare etc…
Da, asta cred: să vrei să deschizi relația în exterior, mai ales la nivel sexual (în general la asta se referă) s-ar traduce prin eșecul de a construi intimitatea în interior sau, de ce nu, fugă de intimitate.
O relație deschisă la interior, în care există intimitate, autentic și în care ambii parteneri au voie să fie, fix așa cum sunt, asumați și maturi, nu cunoaște ideea de ‘relație deschisă’ la exterior. Nu e nevoie de asta!
Amândoi sunt liberi în relația lor, nu au garduri de sârmă ghimpată, câini de pază și sisteme sofisticate de supraveghere, există deschidere spre conectare, încredere și atunci nu mai există fricile: de abandon, de singurătate sau teama că nu ești suficient de bun.
De ce?
Pentru că libertatea, deschiderea spre conectarea cu partenerul/a sunt elementele fundamentale ale iubirii sănătoase!
