‘Nu poți rezolva o problemă cu mintea care a generat-o’!
Frumos spunea Einstein!
Și adevărat, de altfel.
Mă gândesc la viața mea. Când am avut momentele de cumpănă emoțională, am fost nevoit să-mi schimb mintea!
La început a fost extrem de greu.
Habar n-aveam cum se face asta. Nici informația nu o aveam.
Ulterior, după ani de zile de studiu și aplicat, schimbarea a devenit mai ușoară.
Ce a contribuit la asta?
Dezvoltarea personală sau, dacă vreți, auto-cunoașterea!
Fix primul pilon din cartea ‘Ajutor! Iubesc și doare – ghid de igienă emoțională’.
Auto-cunoașterea asta s-a produs întâi pe fotoliul terapeutic 
Și a fost de mare ajutor!
Singur nu știam cum se face.
Degeaba o dăm pe după vișin cum că singuri avem capacități de reparare.
De acord, însă haideți să admitem faptul că, uneori, nu avem competența să o facem.
Iar atunci când pierzi busola, din motive care mai de care mai variate, mai apare o problemă -lipsa încrederii.
Ce înseamnă asta?
Că nu ai competență în TINE!
Or asta facem schimbarea și mai complicată!
De aceea tot spun că e nevoie de o persoană din afară, de un specialist.
Este okay să te apuci să citești, să studiezi, dar nu e suficient.
Una e să cunoști anumite informații și cu totul altceva să le și aplici.
Deci, da, nu poți să rezolvi o problemă cu mintea care a generat-o!
Așa că n-ar fi rău să îți schimbi mintea!
Știu că există acolo programe bine instalate, blocaje grele, baraje care nu te lasă, uneori, să te deschizi spre nou.
Știu că nu toți oamenii sunt curioși, știu că nu toți oamenii au mindset de dezvoltare.
Știu toate astea.
Însă chiar și așa… se poate.
Cum?
Să vă dau o schemă semnată de Dr Joe Dispenza: ‘informațiile noi produc gânduri noi; gândurile noi produc alegeri noi; alegerile noi produc comportamente noi; comportamentele noi produc experiențe noi; experiențele noi produc emoții noi; emoțiile noi produc gânduri noi’ și asta, dragii mei, se numește EVOLUȚIE!
Drept urmare, atunci când te simți praf, jos de tot, când simți că nu mai ai cale de urmat, ar fi bine să te uiți la schema asta și să analizezi ‘evoluția’ ta.
Ce fel de informații îi dai creierului?
‘Sufăr’, ‘nu sunt bun/ă’, ‘m-a înșelat’, ‘m-a jignit’, ‘m-a părăsit’, ‘nu merit’ etc…
Ce gânduri produc informațiile astea?
‘Lumea este un loc rău!’ ‘Nimeni nu mă vrea!’ ‘Bărbații sunt porci’ etc…
Ce alegeri produc gândurile?
Nu cumva alegerea de a te izola de lume și de a te refugia în suferință?
Ce comportamente produc alegerile astea?
De evitare? De pasivitate? De izolare?
Ce fel de experiențe reies de aici?
Groaznice! ‘Viața e ceva îngrozitor’ etc…
Ce emoții apar aici?
Tot ce poate fi negativ – furie, resemnare, auto-critică etc…
Ce gânduri noi apar?
‘Nu pot!’ ‘Nu am cum’… etc…
Ce evoluție e asta?
Este evoluția ta spre depresie!
Fix așa arată lucrurile!
Am luat special zona gri, pentru a vedea cum se produce și se întreține suferința!
Ei bine, poți să folosești această schemă și în sensul pozitiv.
Știu că noi, românii, nu suntem tocmai prieteni cu noul, însă vă rog să mă credeți: noutatea produce niște schimbări spectaculoase!
Care este partea cea mai nașpa a schimbării?
Să încerci să nu repeți alegerea de ieri!
Dacă ieri ai ales să rămâi în suferință, azi încearcă să rupi asta.
Cum?
Răspunzând la întrebarea: cum ar fi dacă mi-ar fi bine?
Este o proiecție mișto în zona opusă suferinței!
Sau: cum eram atunci când îmi era bine?
Ai puncte de referință?
Ai de ce să te legi?
Dacă ai, atunci e mult mai simplu.
Creierul tău chiar are capacitatea să călătorească în timp – în trecut și în viitor!
Fie te poți reconecta la ceea ce a fost bine și apoi să începi să lucrezi; fie poți să creezi un bine viitor, ca obiectiv și apoi să vezi cum poți să-l atingi.
Oricum ar fi, un lucru e clar – chiar nu poți rezolva o problemă cu mintea care a generat-o sau cu mintea pe care o aveai atunci când a apărut problema!
Are sens?
